Încă de când am văzut testul de sarcină pozitiv, cu mai bine de trei ani în urmă, unul dintre lucrurile la care visam erau conversațiile cu puiul de om care urma să vină pe lume. Și după ce s-a născut eram curioasă să aflu cum sună vocea fetiței mele, ce lucruri drăgălașe, amuzante sau înțelepte îmi va spune. Numai că, timpul trecea, iar copila mea nu spunea mai mult de 2-3 cuvinte la 2 ani și câteva luni. Din cauza pandemiei și din cauză că am găsit locuri mai greu la logoped, am ajuns la terapie mai târziu decât îmi doream, dar mă bucur că am făcut treaba asta.
Dacă la începutul lui 2021 nu prea știam cum sună vocea copilei mele, acum, la final de an, după ceva luni de terapie, puiul de om vorbește chiar și în somn, probabil pentru a recupera toate cuvintele nevorbite în trecut. Vorbește din ce în ce mai mult, mai clar, formează propiziții, are o vocea suavă, spune lucruri care mă fac să leșin de râs, mă emoționează sau mă pun pe gânduri fiindcă îmi dovedesc din nou și din nou cât de înțelepți pot fi copiii.
Anul ăsta mi s-a îndeplinit visul de a auzi vocea copilului meu, de a purta o discuție împreună, și în același timp m-am liniștit, fiindcă mi-era teamă că poate fi mai mult decât o întârziere de vorbire. Din fericire, nu a fost vorba de altceva.
2021 nu a fost un an grozav din anumite puncte de vedere, dar a fost anul în care puiul meu a evoluat enorm, iar asta mă bucură nespus, fiindcă știu că e bine, și să-ți știi copilul bine e mai important decât orice pe lume.
Sursa foto: Unsplash (Nattalia Nuñez)