A venit din nou momentul acela din an când facem calcule, tragem linie și vedem dacă ne dă cu plus, cu minus, cu virgulă.
Mă uit în urmă la cele 12 luni care s-au grăbit să treacă și să ne aducă în punctul în care parcă ieri ne aflam: ultima zi a anului.
2023 a fost un an cu de toate și nici nu știu de unde să încep. Se derulează în mintea mea, ca pe ecranul de la cinema, toate întâmplările majore trăite din ianuarie și până acum. Iau un popcorn mediu, cu caramel, mă așez pe scaun și mă pregătesc să-nceapă filmul, să revăd tot ce-am trăit, ce-am simțit, ce-am învățat, ce-am pierdut și ce-am câștigat anul ăsta.
Adevărul este că aș retrăi multe experiențe, care mi-au îmbogățit inima și sertarul cu amintiri, m-au făcut să mă simt vie, bogată, iubită, fericită, împăcată. M-aș întoarce în camera cu o priveliște divină, de la munte, unde simțeam că suntem într-un film cu cel mai frumos decor posibil. M-aș întoarce la mare, să îi aud murmurul, să îi simt parfumul și să o las să rupă frânghiile cu care frica, grijile, neputințele, nemulțumirile se țineau prinse de mine. Aș retrăi dimineațile leneșe, în care m-am trezit lângă puiul de om, fără să mai sune alarma. Zâmbim amândouă, iar eu mă pierd în ochii ei mari și albaștri, care își schimbă nuanțele în funcție de lumină. Câtă liniște și cât bine e în mine în diminețile astea! M-aș cuibări din nou în brațele omului mare, acolo unde mai reușesc să mă simt protejată, unde îmi permit să fiu vulnerabilă și să arunc din poverile pe care desoeri singură mi le pun în spate.
Dar 2023 a fost și cu greutăți. Cu boală. Cu multă frică. Cu suferință fizică și emoțională. Cu durere de suflet. Cu multă neputință. Cu incendiul care și-a întins limbile și a înghițit o parte din munca de-o viață a bunicilor și părinților. Cu plecarea lui tataie din lumea asta, cu cinci zile înainte de Crăciun. Cu durerea pierderii și a lipsei lui. Cu oameni care direct sau indirect, cu intenție sau fără, m-au rănit în moduri pe care poate nu le credeam posibile.
2023 a venit și cu vindecare. Cu acceptare. Cu o mai bună înțelegere a propriei persoane, a propriei vieți. Cu iubire. Cu recunoștință. Cu compasiune. Cu lecții învățate. Cu un stil de viață mai sănătos. Cu sport. Cu muzică mai multă. Cu scris, citit, colaborări noi, oportunități noi. Un nou tatuaj, un păr mai scurt, așa cum de mult nu l-am mai purtat.
2023 a însemnat pierdere și câștig, boală și vindecare, bine și rău, ușor și greu, începuturi și sfârșituri, curaj și lipsa lui.
Nu știu ce urmează în 2024, mi-e clar că multe se pot întâmpla într-un an. Planuri aș avea: aș vrea să fac unele modificări, să continui să merg pe drumul cunoașterii și al vindecării, să practic mai mult recunoștința, să fiu mai blândă cu mine, mai înțelegătoare, să fac în continuare sport, să mă surprind, să mă iubesc, să mă descopăr, să râd mai mult, să spun mai des „Nu” când vreau să spun „Nu” și „Da” când vreau să spun „Da”.
Foto: Pexels
