Suntem parinti

8 luni cu bebe

8 luni cu bebe

Au trecut 8 luni de la nastere. Parca totul a fost ieri si, in acelasi timp, parca a trecut o viata de atunci. Acum, privind in urma, realizez prin cate emotii si schimbari am trecut impreuna.

Despre primele 8 luni cu bebe

Totul a inceput intr-o zi de miercuri, pe 31 octombrie. Aveam emotii cum nu mai avusesem vreodata, unele contradictorii chiar. Dupa ce s-a nascut copilul, a inceput aventura.

Primele zile sau chiar primele saptamani au fost altcumva. Devenisem mama, aveam un copil. Parea incredibil, chiar daca aveam bebelusul in brate, la piept. Tot nu-mi venea sa cred ca totul e cat se poate de real si nu un vis din care urma sa ma trezesc.

Treptat, am inceput sa ne cunoastem si sa ne obisnuim unii cu altii. Am trecut prin stari si emotii intense. Mi s-a umflat inima de dragoste si fericire, dar uneori s-a facut mica, mica, precum un purice. S-a strans de frica, din cauza grijilor. Lucruri prin care cred ca trec toti parintii.

A crescut sub privirea mea, care o imbratisa in fiecare secunda si o veghea uneori in timp ce dormea. E un copil iubit, vesel, fericit, alintat, amuzant si multe altele.

M-a schimbat in moduri in care nu credeam ca e posibil sa ma schimb, mi-a completat viata, m-a facut sa iubesc asa cum nu credeam ca un om poate iubi pe altcineva. M-a invatat sa am mai multa rabdare cu mine, sa ma iubesc asa cum ma iubeste si ea (sau incepe sa ma iubeasca), sa ma vad prin ochii ei inocenti.

Am ras cu lacrimi de fiecare data cand facea ceva iesit din comun si noua ni se parea extrem de amuzant, am plans si mi-am strans pumnii de frica sau furie ori frustrare cand ceva nu a fost in regula cu ea.

Am invatat sa ma bucur de lucruri simple, care isi pierdusera poate valoarea pentru mine. Am inceput sa percep timpul altcumva, sa apreciez ceea ce conteaza cu adevarat.

Am inceput sa fac ordine in viata, sa imi pun in ordine prioritatile, sa simt ca pot sa imi urmez un vis sau altul, caci in timp se cam asternuse praful pe ele. Am fost insarcinata, am trecut printr-o operatie, am invatat sa am grija de un bebelus, am petrecut ore intregi singura cu ea, aproape in fiecare zi si totul a fost bine. Daca am putut face toate lucrurile astea, pe care nu credeam ca sunt capabila sa le fac, atunci celelalte vor fi mai usor de realizat.

Un copil te schimba asa cum nu credeai ca este posibil. Incepi sa iti pui intrebari, vrei sa fii un parinte bun, pentru ca perfect nu ai cum sa fii, oricat de mult ai incerca. Si incepi sa faci pasi, mici si mari, catre omul care vrei sa fii pentru copilul tau. Stii ca trebuie sa fii un exemplu pentru el.

Mi-am facut griji pentru lucruri marunte, aproape am lesinat de fericire pentru lucruri neasteptate (cum ar fi numarul doi in scutec sau o basinuta din cauza careia copilul plangea pentru ca ii supara burtica grasuta, plina de laptic).

M-am emotionat vazand cat a crescut puiul de om, care nu-mi mai incape in brate. Primul dintisor, prima data cand a ras in hohote, primul cuvant, primul zambet, prima data cand a mancat hrana solida, prima data cand a stat in fundulet si alte premiere. Toate mi-au facut sufletul sa vibreze de emotie.

Sunt multe de spus, caci nu poti rezuma 8 luni pline cu atat de multe sentimente si trairi in cateva sute de cuvinte. E greu si sa exprimi in cuvinte toata iubirea pe care i-o porti copilului, dorul ce te curpinde daca stai un pic departe de el, emotia pe care o simti de fiecare data cand iti strangi in brate copilul si multe altele.

Sa profitam de fiecare zi alaturi de copil, sa ne eliberam de grijile cotidiene, sa fim trup si suflet langa cei mici. Zilele si lunile trec fara mila, cu o rapiditate incredibila. Cresc, nu ne mai incap in brate, incep sa descopere lumea si nu vor mai avea timp atat de mult si pentru noi. Ne vor da un pupic si o imbratisare pe fuga, vor prefera sa se joace cu prietenii decat sa stea cu noi. E firesc sa fie asa.

Ar mai fi multe de spus, dar rade copilul cu pofta si ma duc in camera alaturata sa o mai imbratisez, alint, privesc, iubesc.

Semne dupa care poti recunoaste tatii

6 lucruri care mi s-au intamplat in ultima vreme din cauza oboselii

Scrisoare pentru tati si viitori tati

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *