D'ale mamei

A fost greu, dar a trecut si asta

friends

Voi scrie despre una dintre perioadele mai dificile din viata mea si ce m-a ajutat sa trec mai usor peste tot. Au fost multe, grele, si inainte de asta si sigur ca in timp am trecut peste altele, mai grele, mai dureroase, dar acum, amintindu-mi si ceea ce a fost in urma cu vreo trei ani, simt sentimentele acelea care ma apasau si atunci, dar refuzam sa le las sa ma copleseasca. Despre celalalte nu stiu daca voi putea scrie vreodata, din mult prea multe motive, insa sa revin acum la cel despre care voiam sa scriu. Poate ceea ce m-a ajutat pe mine va va ajuta si pe voi cand nu aveti o zi prea grozava.

Ce m-a ajutat sa trec peste singuratatea care ajunsese sa doara

Au trecut ceva ani de cand am vizionat primul episod al serialului si sincera sa fiu nu mi-a placut deloc. Dar i-am mai dat o sansa, apoi inca una si inca una. Si probabil inca una dupa aceea. Si asa m-a convins si m-a tinut cu ochii pe protagonisti pana la ultimul episod. Apoi l-am reluat. Din nou si din nou si din nou. Si cred ca din nou si din nou. Am ajuns sa stiu replicile, sa stiu ce se intampla in fiecare episod si cu toate astea sa ma emotionez sau sa rad cu lacrimi. Este vorba despre serialul “Friends”.

Mi-a tinut companie in zilele in care eram fericita, insa mai ales atunci cand eram singura. Am ras, am plans, m-am identificat cu personajele insa cel mai important lucru cred ca este acela ca am simtit ca nu sunt singura. Cand eram acasa, noaptea, dupa o zi lunga la serviciu, dupa ce stingeam lumina si ramaneam in camera mare, in patul imens, numai eu cu mine, atunci simteam cea mai dureroasa singuratate. Facusem bine ca ma mutasem la Bucuresti? Nu stiam aici decat cateva persoane si sincer nu prea erau preferatele mele.

Ca sa pot adormi fara a simti singuratatea si chiar fara a-mi fi teama de intuneric, puneam pentru a nu stiu cata oara cateva episoade din “Friends”. Si, chiar daca stiam replicile, stiam si ca astfel voi avea senzatia ca nu mai sunt numai eu cu mine acolo, in intunericul care imbraca toata camera. Adormeam cu serialul pe fundal, pe o parte a patului. Urasc sa adorm cand e chiar si cea mai slaba sursa de lumina in jurul meu, insa in zilele alea aveam nevoie sa nu mai simt singuratatea in fiecare colt al camerei, stand la panda, gata oricand sa ma faca sa renunt. Aveam nevoie de ceva prieteni, acolo, nu la un telefon distanta, dat noaptea, la ore nepotrivite. Si i-am primit.

Este serialul meu de suflet pe care abia astept sa il vizionez si cu Maria cand va fi suficient de mare pentru asta. Sper sa ii placa si ei. Desigur, pana atunci voi invata chiar toate replicile din fiecare episod, asa cum am reusit sa invat pana acum si destul de multe cantece pentru copii.

Privind in urma, realizez cat de multe lucruri s-au intamplat in viata mea intr-un timp scurt. Am intalnit un om alaturi de care am un copil asa cum nu indrazneam sa visez, am un blog, al meu, visul la care am tot renuntat din teama. Ba chiar am mers mai departe si am visat mai mult si asa am ajuns sa ma inscriu la un curs de fotografie si sa investesc in visul meu de a castiga candva si din cealalta pasiune a mea: fotografia.

Cand vad episoade din “Friends”, nu am cum sa nu imi aduc aminte de mine atunci, singura, intr-o camera mare, in care singuratatea ajungea sa doara. Ma intreb daca au trecut numai trei ani de atunci pentru ca, sincer, parca a trecut o viata, parca a fost totul cu o viata in urma. S-au schimbat multe de atunci, m-am schimbat si eu, insa ma bucur ca am avut langa mine niste prieteni, chiar daca in partea cealalta a ecranului, chiar daca in lumea lor, departe in timp si spatiu de mine. Mi-au tinut companie seara de seara o perioada, cand imi era teama sa adorm singura, in intuneric, cand am renuntat la confortul si la prietenii de acasa pentru a ma muta in Bucuresti, cand nu stiam ce va fi.

Sursa foto: Pexels (Polina Sirotina)

Iti multumesc, copile!

Ai crescut sub ochii nostri, minune

Cand sub pielea ta creste o noua viata

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *