După aproape patru săptămâni petrecute la țară, ieri ne-am întors acasă. Ne era dor de viața noastră în trei, de casa noastră, de cuibul nostru.
Am plecat de acolo cu pieptul plin de aerul parfumat al verii, de răcoarea dimineții, de cântecul greierilor care în fiecare noapte umpleau casa. Am luat cu noi amintirea pașilor desculți ai puiului de om, care abia ating pământul când aleargă prin curte, gustul dulceag al roșiilor din grădină, ușor crăpate de coapte ce erau, amintirea zilelor în care ne așezam la masă și mâncam penele roșu și suculent, iar puiul de om mi-a spus la un moment dat că păstrează câteva semințe de pepene ca să le planteze și din ele să iasă floarea soarelui. Ne vom aminti cu drag conversațiile cu mamaie și cu tataie, momentele în care am râs cu lacrimi și cele în care ne-am îmbrățișat strâns, mai ales după o zi întreagă în care au am fost plecată cu treabă, iar puiul de om a rămas cu ai mei acasă.
A fost o vacanță de care am avut nevoie toți trei, cred. Omul mare pentru a se odihni, eu pentru a-mi da seama de anumite lucruri, deși mă încăpățânez să cred și să sper contrariul, iar puiul de om pentru a se bucura de fiecare zi, de fiecare floare, de noile descoperiri. A mers în grădină pentru a o ajuta pe mama să pună în găleată cartofii scoși din pământ ca să ne dea și nouă câțiva acasă, fiindcă nu există să pleci de aici fără să primești din bogățiile delicioase care cresc și se coc în grădină. A ajutat-o pe mama să facă bulion, în sensul că a strivit câteva roșii direct cu mânuțele mici, ceea ce o amuza teribil.
Ne-am întors la casa noatră, la rutina noastră, la locurile care ne-au devenit familiare între timp. Ne-am întors în apartamentul care destul de des nu are apă caldă, de unde se mai aude uneori vreun vecin care se trezește odată cu soarele ca să pună bormașina în funcțiune, unde te mai împiedici de jucăriile care ajung pe jos aproape imediat ce faci ordine prin cameră. Dar aici e viața noastră, e casa noastră, e povestea noastră, liniștea noastră. Aici suntem noi trei, aici ne bucurăm de fiecare apus și răsărit, aici avem zilele noastre bune și pe cele în care ne trezim cu fața la cearșaf, râdem și plângem, creștem și învățăm aici. Noi trei. O familie.
Foto: Pexels (Marta Dzedyshko)
