Cu cateva nopti in urma am avut un cosmar. Eram la tara. Era iarna. Multa zapada in jur. Peisaj de poveste. Apare o masina in care se urca fratele meu. In spate. El e cel de la volan intotdeauna in viata reala. Nu pleaca bine masina de pe loc si are loc un accident. Nu stiu cum. Nu imi amintesc. Stiu doar ca eram speriata si pe el nu il vedeam iesind din masina. Apoi a aparut. Era bine. M-am dus repede la el, l-am imbratisat. Ma bucuram ca e bine. M-am trezit un pic intoarsa pe dos, apoi am uitat de visul ala.
Pana ieri cand m-a sunat mama ca sa imi spuna ca fratele meu a facut accident. Am simtit ca imi fuge pamantul de sub picioare si mi-am adus aminte imediat de visul ala. Nu imi venea sa cred. “E bine?”, tot intrebam.
Era linistita cand mi-am dat vestea, ceea ce m-a facut sa cred ca totul era bine. Numai ca apoi a inceput sa planga cum rareori am auzit-o. Si m-am panicat. “E bine?”, “El e bine?”.
Intr-un final am inteles ca da, este bine si nu era nici singur in masina. M-am linistit stiind ca nimeni nu a patit nimic. S-au speriat, s-au panicat, dar fizic erau bine.
Si, dupa ce a trecut spaima si a trecut bucuria ca nimeni nu a patit nimic, am inceput sa aud discutii legate de masina destul de avariata, despre cheltuieli si apoi nu am mai auzit nimic. Parca prin vis ]mi mai ajungeau pe la urechi unele cuvinte. Stiam ca toti cei implicati sunt bine si ma intrebam cum, in loc ca lucrul asta sa bucure si sa faca sa dispara grijile legate de bani, de obiecte, panica era la fel de mare.
Nu spun ca e de neglijat aspectul financiar, o masina e totusi o masina, e utila, implica ceva costuri etc. Dar in situatii de genul asta, oamenii dragi si binele lor trebuie sa conteze cel mai mult. Bucuria adusa de faptul ca ei sunt bine nu ar trebui sa fie umbrita de gandul la lucruri. Atata vreme cat toti sunt bine, sanatosi, in viata, se gaseste o rezolvare. Poate mai greu, dar se gaseste. O masina se poate repara sau inlocui, un om nu.
Ma gandeam la cat de usor este sa lasam bucuriile astea mari, importante, usurarea ca nu s-a intamplat nimci grav si ireversibil unui om drag sa ni se scurga printre degete, fiind prea acaparati de gandul la lucruri care la final, la finalul vietii, nu mai valoreaza nimic.
Sursa foto: Pexels (Kat Jayne)
