Priveste-l,
puiul de om,
o parte din tine,
o parte din el.
Priveste-l,
nu numai cu ochii,
ci si cu sufletul,
cu umerii curatati de griji,
cu mintea plina de azi, de acum
si atat.
Priveste-l,
atat de mic,
incat ti-a incaput sub piele,
iti incape in brate
si chiar si cand va mai creste,
o sa iti incapa in inima,
in suflet, tot.
Priveste-l,
cu ochii razand,
plangand de bucurie,
priveste-l
cum numai o mama isi poate privi copilul,
iar imaginea aia
pune-o bine
in tine,
in puiul de om,
fiindca va fi
o amintire.
Priveste-l
si pretuieste clipa aia,
frumoasa, scurta, perfecta, imperfecta,
de acum, de aici,
cu al tau copil,
fiindca de ea suntem siguri,
ea va deveni amintirea
de mai tarziu.
Sursa foto: Pixabay
