Al treilea trimestru de sarcina a fost o provocare. Si pentru mine, dar și pentru cei din jurul meu. Cam greu sa ai o dispoziție buna si sa suporti pe cineva langa tine, chiar daca saracul om nu te a deranjat cu nimic in afara de prezenta sa, cand te simti cat planeta pe care traiesti, cand nu ti-ai mai vazut picioarele de nici nu mai stii cand, ti-e greu sa legi un siret si te gandesti ca daca te apleci un pic ori o iei la vale, ori explodezi.
Despre al treilea trimestru de sarcina
Somnul incepe sa devina un vis frumos. Ca pe burta nu mai poti sa dormi, de mult timp nu mai e o surprizs. Dar de bine, de rau, inainte mai puteai sa dormi, chiar si pe o parte sau pe spate. Acum, nimic. Zero somn. Cel puțin, in cazul meu asa a fost. De ce?
1. Aveam dureri.
2. Aveam mii de gânduri si frici si așteptări.
3. Dacă adormeam, ma trezeam cand imi amortea corpul nemiscat de cateva ore. Trebuia sa ma misc un pic. Salteaua gemea sub mine, parca implorandu-ma sa nu o mai torturez, burta ma durea si adio somn.
E greu sa te mai si misti. Ti se face dor de o simpla plimbare, de abilitatea de a merge pe jos 50 de metri fata sa simti ca ti se taie respiratia.
A fost greu la mine pentru ca, pe langa durerile care ma paralizau cateva secunde, pana ma opream sa ma odihnesc, exista si riscul unei nasteri premature. Fiindca bebelusul era prea jos poziționat. Drept urmare, in concediul prenatal am stat mai mult in pat. Era bine? Nope. Ma durea corpul stand in aceeasi pozitie. Daca ma miscam, dura o vesnicie sa gasesc o pozitie buna. Ma plictiseam, eram prea agitata si panicata ca sa-mi pot ocupa timpul cu o carte, un film orice.
Asteptam sa treaca secundele, minutele, orele, zilele. Era din ce in ce mai greu. Bebelusul n-avea nicio treaba. Se hrănea, dormea si se juca în casa lui ce devenea neincapatoare. Mai facea valuri pe burta mea si incepeam sa chicotesc. Incepusem sa ma obisnuiesc cu miscarile ei spre finalul sarcinii. Nu mai tresaream ca inainte.
Greu a fost si pentru cei ce n-aveau de ales si-mi erau in preajma. Hormonii meu isi faceau de cap in voie, neputand sa-i controlez. Totul ma nerva, imi provoca disconfort fizic sau emotional. Eram ironica, sarcastica, rotunda, nedormita, neplimbata.
A meritat, pentru copil
Abia asteptam sa imi vad copilul, curiozitatea mea crestea pe zi ce trecea. La fel si disconfortul. Mi era groaza de nastere, de spital, dar stiam că imediat ce nasc se vor intampla 2 lucruri la care visam cu ochii deschisi: imi voi cunoaste copilul si ma voi putea misca din nou, nu voi mai fi o planetă umblatoare.
Ma aprindeam repede si din orice. Soțul din dotare nu știa ce si cum sa-mi mai vorbeasca pentru ca oricum ar fi fost, bine nu era. Mai aveam si momente in care eram calma si-i explicam bietului om ca nu e tocmai placuta situatia. Intelegea saracul si cred ca si el, ca si mine, se ruga sa treaca timpul mai repede si sa vina ziua nasterii. Sincer, pareau interminabile zilele mai ales ca in cea mai mare parte a timpului eram singura acasa.
Dar, cumva, a trecut si al treilea trimestru de sarcina si a venit pe lume minunea cu ochii albastri, obraji rotunzi si buzite ce se arcuiesc in cel mai frumos zambet. Clar a meritat totul.
Sigur ca daca in cazul unora trimestrul trei de sarcina este mai greu, nu inseamna ca este valabil pentru toate femeile insarcinate. Pentru unele poate disconfortul nu este mare, nu se simt rau, nu au probleme. Si nu uitati ca indiferent de cat de greu este, totul trece si la final veti tine in bratile minunile ce v-au crescut in pantec.
Al treilea trimestru de sarcina. Somnul, hormonii si altele
Cum a fost al doilea trimestru de sarcina
De ce n-au mamele mai multe maini?
Sursa foto: Pixabay