D'ale mamei

Alte amintiri din maternitate: “Sunt dragute daca le dai si lor acolo, ceva”

maternitate

Miercuri dimineata. Merg la spital pentru un control de rutina si pentru a stabili data nasterii. Zi de toamna, rece, mohorata, numai buna de stat in casa, la un film, la un ceai, la lectura. Sau ziua in care urma sa vina pe lume Maria.

Din cauza unor probleme aparute pe parcursul sarcinii si din cauza unor analize ce nu au avut un rezultat bun, medicul a decis sa grabim nasterea. Ma vede si imi spune ca imi vor face operatia in ziua respectiva. Panica, lacrimi, transpiratie, maini pe care abia reuseam sa le controlez pentru a-mi anunta sotul si mama.

Sunt preluata de o asistenta, imi spune ce am de facut. Ma misc mechanic, fac ce mi se spune, totul pare ireal. Sigur sunt eu acolo? Eu, care eram in pragul unui atac de panica numai gandindu-ma ca ma apropii de un spital, urma sa fac o operatie? Da! Sigur ca ma bucuram ca in sfarsit imi voi cunoaste micuta. Dar pana acolo am avut de trecut prin ceva experiente.

In timp ce eram cu asistenta, incepusem sa simt o teribila nevoie de a merge la baie. Vezica mea nu mai avea rabdarea din trecut si cerea sa se elibereze. Asta plus emotiile m-au facut ca pret de cateva minute sa uit de operatie si tot ce voiam sa fac era sa merg la baie. Intreb daca pot face asta, primesc permisiunea. Ma intorc de la baie si gasesc alta asistenta.

-Trebuie sa va iau sange si urina pentru analize.

-Urina? Intreb confuza. Pai tocmai am fost la baie.

-Cum adica? Cine v-a spus sa faceti asta?

-Colega dumneavoastra. Am intrebat-o si mi-a spus ca pot merge.

O cearta pe colega ce mi-a permis sa-mi golesc vezica si apoi, scarbita, se intorce la mine.

-Treaba dumneavoastra, nu veti intra in operatie pana nu avem sangele si urina.

M-am speriat mai tare. Fix de ce aveam nevoie. Eram singura, speriata, nervoasa si tot ce voiam era sa-i spun vreo doua tipei cu aere de sefa. Nu mai aveam voie sa beau apa, deci cum sa fac sa ii dau mai repede probele?

-Dar v-am spus ca mi s-a permis sa merg la baie!

-Da’ chiar asa, nu mai puteati sa asteptati un pic?

-Dar tu ce dracu’ faci cand iti vine sa te p*si? Ma manca limba sa o intreb. Sigur ca m-am stapanit pentru ca domnia sa, alteta sa urma sa se ocupe de fapt de mine pana in momentul in care ajungeam in sala de operatii.

-Nu am stiut, am intrebat… Ii repet pentru a mia oara ca nu am facut nimic de capul meu. Se vedea ca nu era capabila sa inteleaga, era din ce in ce mai scarbita. Si, desi in mod normal as fi izbucnit intr-o furtuna de injuraturi si as fi plecat de acolo, era cazul sa ma calmez. Tensiunea imi era oricum destul de mare in ultimul trimestru de sarcina, iar frica si nervii nu m-ar fi ajutat deloc.

Era momentul sa incep sa indes bani in buzunarul personalului. Nu sunt mandra de mine, mi-e scarab de practica asta, dar deja simteam ca nu mai pot. Imi venea sa plang, voiam sa vad o fata cunoscuta, sa fiu imbratisata si sa mi se spuna ca totul va fi bine.

Mi-am adus aminte ce-mi spusese o amica la fel de insarcinata ca mine: “Sunt dragute daca le dai si lor acolo, ceva”. Asa ca i-am bagat niste bani in buzunar desi voiam sa o bag in… sa se intorca pe unde a venit pe lume, ca sa zic asa.

Brusc, fata i s-a luminat, a devenit prietenoasa. Imi venea sa o scuip. Intre ochi. Ca ii pare rau ca s-a purtat asa cu mine, ca e si ea stresata, ca asa si pe dincolo. Sigur ca o injuram, dar in gand. Am lasat-o sa vorbeasca. Eram usurata ca nu imi mai vorbea de parca eram ultimul om. Trebuia sa fie filmata, merita sa ii spun cateva vorbe de duh, dar cum spuneam, eram singura si speriata si nu voiam decat sa nu-mi mai vorbeasca asa. Ma asteptam sa ma lovesc de scarba si nepasarea personalului, insa nu credeam ca se va intampla asta din secunda in care ajungeam acolo.

Intr-un final, cu apa curgand in chiuveta din mini-micro-pseudo baia din salon, i-am dat si recipientul cu urina. Si am scapat de nebuna. A ajuns sotul, a venit si mama lui si am inceput sa ma mai relaxez.

Deci asta aveam de facut. Trebuia sa o platesc ca sa ma ierte ca am indraznit sa ma p*s. Vina mea a fost, evident. Gravida, cu vezica plina si io am avut nesimtirea, tupeul, aroganta sa o sfidez pi*andu-ma fara a primi acordul ei. Chiar daca nu stiam ca ea e sefa sefelor pe acolo, trebuia sa simt mirosul autoritatii sale in aer.

Sursa foto: Pexels

Amintiri din maternitate: „Ai noroc ca nu te las sa ii dai lapte cu lingurita!”

9 lucruri pe care ar trebui sa nu le spui celor care au copii

Cum iti anunti partenerul ca esti insarcinata. Idei pentru viitoarele mamici

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *