Inainte ca puiul de om sa implineasca doi ani, am primit de la ai mei o propunere: sa o las pe cea mica la tara, in grija lor, iar eu sa merg la serviciu si sa o vad numai in weekend, cam un an, pana va merge la gradinitia. (Trebuia sa mearga la cresa, dar din cauza pandemiei nu s-a mai intamplat asta). Stiau de la cineva de la tara ca functioneaza treaba asta, ca si acei vecini au avut in grija nepotul timp de un an si cateva luni.
Am refuzat fara sa stau pe ganduri. Au insisita. Am refuzat din nou. Mi se spunea ca va fi greu, ca nu ar trebui sa refuz, dar eu am ramas la acelasi raspuns.
Da, am ales greul. Greul oricarui parinte. Am ales sa schimb scutece in fiecare zi, sa ma trezesc uneori de cateva ori pe noapte, sa am de-a face cu crizele de nervi ale copilului, sa fiu obosita, uneori stresata, sa iesim in fiecare zi pe afara, chiar daca as sta toata ziua in pat ca sa dorm, sa mananc in picioare, plimbandu-ma prin casa, dupa copil, sa pregatesc un fel de mancare timp de doua ore si sa-l refuze cea mica, sa trec prin iad cand nu ii e bine si sa ma doara sufletul, carnea, ca nu pot fi supereroul care ma vede copilul meu si sa-i iau durerea. Am ales greul asta care mi-a fost evidentiat pentru a ma razgandi, pentru ca greul ala trece, nu il simti, nu exista in fiecare zi si vine insotit de atata iubire, de atata implinire, de atatea zambete, de atat de multe emotii, incat il uiti, nu il simti, devine mic, mic de tot si il pierzi printre atatea momente frumoase alaturi de puiul de om.
Am ales sa stau ziua cu puiul de om, iar seara sa lucrez, fiindca aveam nevoie si de banii aia, castigati de mine. Nu puteam sa fiu mama doar in weekend, nu as fi putut sa pun capul pe perna fara a-mi tine puiul de om de manuta inainte sa adoarma, fara a-i da un pupic, o imbratisare inainte de somn. Am ales sa ne crestem copilul asa cum consideram noi ca este mai bine. Sigur ca i-ar fi placut la tara si ar fi fost bine ingrijita, iubita, dar aveam nevoie unii de altii sa fim o familie, sa invatam impreuna, sa crestem impreuna, sa gresim impreuna.
Fiecare parinte alege varianta care i se pare cea mai potrivita pentru ei. Noi am ales sa fim zi de zi aproape unii de altii, ni s-a parut firesc, si faptul ca eu am putut lucra de acasa ne-a ajutat enorm.
Sursa foto: Pexels (Liam Anderson)