Am plans. Usor, nevazuta, nestiuta de nimeni. Am plans cand mi-am auzit copilul razand. Pur, sincer, din tot sufletul, curat. Mi-era sufletul greu de teama, de grija, vazand ce se intampla in lume. Stiu, mi-am propus si mi-am promis ca voi fi optimista, puternica, insa sunt momente in care nu pot. Asa ca, intr-una din serile trecute, cand am auzit cel mai frumos si mai inocent ras, mi-au dat lacrimile.
Nu stiu de ce. Poate de usurare, fiindca suntem bine, sunt langa copilul meu. Poate de teama, din cauza incertitudinilor. Poate pentru ca as vrea sa imi pot proteja copilul mai mult decat o fac, insa vad ca puterile mele de mama sunt limitate. As vrea sa cuprind puiul de om in brate si sa il tin acolo pana cand tot cosmarul asta se va fi terminat. Bratele mele vor fi scut. La fel si iubirea pe care i-o port.
Am plans un pic, cred ca aveam nevoie de asta ca sa ma eliberezc. Si a functionat. Apoi tot universul meu era ea, copilul meu, cu cel mai duios ras din lume. Ma gandeam la ea, pentru care lumea inca este minunata. Nu stie ce se intampla, nu stie ce ne framanta pe noi. Stie numai sa se joace. Stie ca e in siguranta langa noi. Se simte iubita, protejata, nu are niciun motiv sa nu rada. Si Doamne, cum poate sa rada! Si cum poate un sunet atat de gingas sa te puna pe picioare, sa te cuprinda, sa te scoata din frici, din griji, si sa te aduca in lumea voastra plina de iubire! Atata putere are rasul inocent al unui copil. M-a adus in lumea in care suntem fericiti. Si impreuna. Si iti dai seama ca asta conteaza mai mult decat orice pe lumea asta.
Poate d-asta am plans. M-am trezit din cosmarul asta pe care il traim cu totii si mi-am dat seama cat de norocoasa sunt pentru ca am puiul de om, pentru familia pe care o am, pentru ca avandu-i pe ei sunt bogata, fericita. Si aveam nevoie in astfel de momente sa simt asta mai mult decat orice altceva.
Am plans un pic si astazi, auzind, vazand ce se intampla in lume. Am plans si mi-am dorit, ca in fiecare secunda, sa vina mai repede ziua in care o sa aflam ca am scapat de virusul care ne-a schimbat vietile.
Am plans un pic, cred ca aveam nevoie de asta. Apoi m-am linistit, apoi am fost mai bine, m-am jucat cu puiul de om si nimic altceva nu a mai contat.
Sursa foto: Pexels (Gratisography)
