“Nu poti”, mi-au spus
si n-am putut.
“Nu stii”, mi-au spus
si n-am stiut.
“Nu crezi”, mi-au spus
si n-am crezut.
“N-ai cum”, mi-au spus
si i-am crezut.
“Nu e de ras”, mi-au spus
si-atunci am plans.
“Nu e curaj, e o prostie,
fericirea nu e pentru tine.”
Ei spuneau, iar eu credeam,
eram cum ei ma voiau,
ma vedeam numai prin ochii lor
ma pierdusem si de mine mi-era dor.
Apoi… am devenit mama
si nu voiam, nu avea cum sa-mi fie teama,
am vrut sa pot si am putut,
am vrut sa cred si am crezut,
am vrut sa stiu si am stiut,
am vrut sa rad si am putut,
am invatat sa fiu fericita,
sa cred ca merit sa fiu iubita.
Am devenit mama si-am descoperit in mine
calitati, defecte, puteri ce-mi erau straine,
m-am vazut prin ochii copilului meu si-am stiut
ca acolo e adevarul pe care sa-l ascult,
m-am uitat in mine si chiar daca a durut
mi-am dezlipit din suflet oamenii ce nu m-au vrut.
Sursa foto: Pexels (Ksenia Chernaya)
