Suntem parinti

Are noroc cu copiii, ca plang, ca altfel…

copiii

Luni seara, cu ceva vreme in urma. Mergeam pe strada in semintuneric. In fata noastra, doi barbati. Iesisera la plimbare ca baietii. Pardon, ca barbatii. Unul se apleaca sa isi lege siretul, blugii ii cad un pic dezvaluind ceva ce n-am fi vrut sa vedem in spatele lui. Chicotim ca doi copii si ne dam coate. Apoi situatia devine serioasa.

Ajungem in fata lor, insa suntem suficient de aproape incat sa ii auzim.

Are noroc cu copiii, ca plang, ca altfel…

-Sa vezi ce palme ii dau cand ajung acasa, spune unul dintre ei, referindu-se la sotia lui care, se pare ca dintr-un anumit motiv il enerva.

-Ce ai ma, ai innebunit? Il intreaba celalalt.

-O sa vezi tu, raspunde primul. Are noroc cu copiii, ca plang, ca altfel…

Am ramas blocata. Copiii, mici suflete nevinovate care probabil asista la scenele violente dintre parinti. Care probabil nu stiu ce inseamna un pupic de noapte buna, nu au invatat sa spuna “te iubesc”, au adormit uneori auzind tipete sau s-au trezit speriati din cauza lor. Copii fara nicio vina, prinsi in scandalurile parintilor, prea egoisti, prea nepasatori pentru a vedea cat rau le fac acelor oameni mici, sange din sangele lor, carne din carnea lor.

Oare cand au primit ultima data o imbratisare de la parinti? Cand li s-a spus ca totul va fi bine? Cand li s-a cerut iertare pentru ca iau parte la scandalurile din familie? Pentru ca nu e normal sa aiba o copilarie marcata de palme, tipete si alte orori.

Cine si cand le va arata ca nu asa trebuie sa fie intr-o familie? Ce vor intelege ei din toata acea copilarie, din toate cicatricile si ranile deschise cu care vor ramane? Cum se vor purta la randul lor cu copiii pe care ii vor avea, cu partenerii lor de viata? Se gandesc oare, vreo secunda si la ei? Incearca oare sa isi stapaneasca dorintele si impulsurile nepotrivite de dragul celor mici?

Sunt atat de multe de spus despre subiectul asta, atat de multe intrebari fara raspuns. Te doare sufletul, de doare mintea si mai ales te doare nefericirea acelor copii pe care nu ii cunosti, neputinta ta de a-i ajuta. Si sunt atat de multi in aceeasi situatie!

Sper ca acel amic al barbatului a reusit, totusi, sa il faca sa inteleaga ca nu e ok ce se intampla. Omul tot incerca sa ii bage mintile-n cap.

Tu, parinte, fii bun, fii om! Pentru copii, pentru familia pe care ti-ai format-o. Aveti nevoie unii de altii, nu fiti unii impotriva altora!

Scrisoare pentru tati si viitori tati

Semne dupa care poti recunoaste tatii

Sfaturi despre ingrijirea copilului de la tanti Leana

Sursa foto: Pexels

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *