Au gust de zâmbet
diminețile în care,
cu somnul prins de gene,
copilul îți zâmbește.
Au gust de soare
diminețile de vară,
când vă plimbați pe sub castani
și-ți spune „te iubesc, mami!”.
Au gust colorat, de poveste,
serile în care se deschid cărțile,
iar vocea mamei ia de mână puiul de om,
puiul de iubire,
și îl poartă prin lumi imaginare.
Au gust de lumină
nopțile cu lună plină,
cu stele prinse de fruntea cerului,
ca o cunună,
cu obrazul micului om
adormit pe piept de mamă.
Au gust de iubire
toate momentele în care brațe mici
se deschid ca să cuprindă
o inimă de mamă.
Au gust de cântec
momentele cu râs de copil
fericit.
Au gust de zmeură
pupicii lipicioși
tatuați pe obrazul mamei
de-un pui de om care tocmai a mâncat o înghețată.
Toate zilele au gust de poezie
scrisă cu fiecare bătaie de inimă
de părinte și de copil,
cu fiecare respirație rămasă în părul de catifea
după ce mama și-a afundat nasul în el,
cu fiecare îmbrățișare protectoare și liniștitoare,
cu fiecare val care poartă copil, mamă și tată
pe marea vieții.
Foto: Pexels (Jill Wellington)
