Odata spuse, nu le mai poti lua inapoi. Si unele cuvinte aruncate ajung sa faca rani in interiorul unei mame (si nu numai). Poate tuturor mamelor li s-a intamplat sa le ajunga la urechi unele lucruri care le-au durut. Cum eu nu fac exceptie, voi vorbi despre cateva dintre lucrurile care mi s-au spus si m-au ranit cand tocmai devenisem mama. Asadar, Aveti grija ce le spuneti mamelor!
Aveti grija ce le spuneti mamelor!
Avea puiul de om cateva zile. Durerile operatiei, sanii durerosi plini de laptele pe care copilul nu il accepta, oboseala, emotiile amestecate cu teama, entuziasmul si multe altele, nu m-au lasat sa gust glume nesarate si nu mi-au dat o dispozitie potrivita pentru a ignora comentariile deplasate avand in vedere situatia in care eram.
Intr-o zi plangea puiul de om. Avea cateva zile. Nu reuseam sa o linistesc. Cred ca eram si eu agitata din cauza faptlui ca nu o puteam alapta. Asa ca nu simteam ca sunt o mama buna pentru copilul meu. Copilul plangea, cum spuneam. O ia mama si cumva o linisteste. Eu, cu durere in suflet, intreb cum de la ea se linisteste si la mine nu. Raspunsul ei a fost: “Pentru ca pe mine ma iubeste, pe tine nu”. Am simtit ca se rupe pamantul in doua si ma inghite, ca pica cerul cu toata greutatea lui pe mine, ca nu merit sa fiu mama, ca nu stiu, ca nu o sa ma iubeasca vreodata copilul. V-am spus ca aveam dureri si frici si eram obosita si abia externata din maternitate, da? Sigur ca intre timp m-am relaxat si am dezvoltat o reltie frumoasa si armonioasa cu puiul de om care numai la mine in brate isi gaseste linistea. Dar atunci… au durut vorbele alea, chiar daca au fost spuse sub forma de gluma.
Alta intamplare, tot la scurt timp dupa nastere. A venit matusa-mea in vizita, mi-a adus ceva de imbracat, cadou cica. Nu-mi erau buni pantalonii, asa ca a profitat de ocazie sa-mi atraga atentia ca trebuie sa slabesc. Firele operatiei inca erau acolo unde le pusese doctorul, atat de proaspata era operatia, atat de recent nascusem. Ca si cand eu nu aveam oglinda sau cantar. Dar deh, ca sa se simta omul bine… nu mai conteaza catre cine arunca acele cuvinte care fac rani.
Sigur ca sunt si alte intamplari urate ce au avut loc dupa nastere si cred ca din pacate multe mamici trec prin astfel de momente neplacute, multe aud cuvinte ce nu ar trebui rostite, lucruri ce nu ar trebui nici macar gandite.
Sa avem grija sa fim blanzi langa mame, numai ele isi stiu durerile fizice si emotionale, numai ele stiu ce e in sufletul lor, ca ele nu iubeste nimeni. Sa fim buni, sa ne gandim un pic inainte de a spune chiar si o gluma, inainte de a face observatii. Sunt momente in care daca nu avem nimic bun de zis, atunci sa nu spunem nimic. Sa nu umplem aerul dintre noi cu niste cuvinte ce se depun pe sufletul mamelor si il strang ca intr-o menghina. E buna si tacerea in multe situatii.
Sursa foto: Pexels (Helena Lopes)
