Bine ai venit, septembrie!
Atât de multe amintiri mă leagă de tine: primele zile de școală, parfumul strugurilor copți, din curte, câteva noi începuturi care au făcut ca viața mea să o ia pe drumuri nebătute și nebănuite, dar care m-au dus acolo unde trebuia sau unde aveam nevoie, finaluri firești care au făcut loc altor capitole, ploi care m-au udat până la piele, dar fiecare astfel de ploaie are o poveste frumoasă cusută de ea.
Te aștept mereu cu nerăbdare și te întâmpin cu bururie fiindcă îmi aduci toamna. Eu, un copil al toamnei, născut chiar în prima lună a acestui anotimp, care am adus pe lume un copil tot într-o zi de toamnă, călduță și însorită, mă bucur când vii din nou pe-aici. Și nu mă plâng fiindcă-mi mai adaugi un an în cartea vieții, pentru că asta înseamnă c-am mai trăit un an, am mai învățat un an, am mai crescut, am mai înțeles, am mai visat, am mai îndeplinit un vis sau o parte din el.
Te-am visat de la prima înțepătură de țânțar, te-am chemat în zilele în care simțeam că mă topesc de la atâtea grade-n termometre.
Sper să fii un septembrie bun cu noi, cu soare blând, cu ploi care să ne trimită-n casă să stăm îmbrățișați. Să aduci culoare în viețile noastre prin frunzele copacilor, prin hainele pe care le purtăm, prin zâmbetele răsărite pe chipurile noastre văzând cât de frumos pictezi natura, orașul, sufletele.
Sper să fii un septembrie de poveste, să ne aduci experiențe noi, lecții frumoase, să ne bucuri cu parfumurile, culorile tale și cu tot ce ne scoți în cale.