Am citit ieri, cu inima stransa, despre bebelusul care a ajuns la spital dupa ce a inghitit apa in timpul botezului. Astazi am aflat ca, din pacate, nu a putut fi salvat. De asemenea, am citit multe comentarii total deplasate, legate de acest subiect. Marturisesc ca m-au scarbit si in egala masura m-au speriat, m-au revoltat oamenii care au afirmat ca bebelusul, acel suflet inocent, a plecat dintre noi pentru ca asa a vrut Dumnezeu. Ca poate altfel ar fi ajuns un criminal. Si multe altele, pe care mi-e greu sa le mentionez aici.
De aproape doi ani, de cand am botezat puiul de om, ma racaie pe dinauntru intamplarile din acea zi. Si toata viata voi lega botezul puiului de om de sentimentul ala de neliniste, de neputinta, de lacrimile pe care abia mi le tineam in frau.
Ca sa nu fiu inteleasa gresit, tin sa mentionez de la inceput ca nu sunt impotriva botezului. Cum spuneam, si noi ne-am botezat copilul. De asemenea, nici nu sunt impotriva celor care aleg sa nu isi boteze copiii. Este alegerea si treaba fiecaruia.
Aveam emotii in ziua botezului, insa nu credeam ca va ajunge sa fie o experienta urata. Nu am stiut ca preotul va scufunda copilul. Mi se spusese ca nu se mai practica asta, iar eu am crezut ceea ce mi s-a spus, pentru ca, atunci cand spui un lucru important, deschizi gura numai atunci cand stii cu siguranta, nu doar asa, ca sa iti dai cu parerea. Voiam sa intreb daca se scufunda copilul fiindca as fi cerut sa nu se faca asta, iar daca nu erau de acord, bineinteles ca as fi schimbat biserica fara sa stau o clipa pe ganduri. Dar, cum spuneam, nu am intrebat fiindca mi se spusese ca nu este cazul. (Mi-a spus cineva din afara bisericii, dar parea ca stie ce vorbeste, asa ca am crezut.)
Cand a venit momentul ca puiul de om sa fie bagat in cristelnita, bineinteles ca cei prezenti s-au strans unii peste atii ca sa surprinda momentul. Eu, care nu obisnuiesc sa dau coate si sa ma inghesui, aveam oricum emotii si parca eram pe alta planeta. Mi-am dat seama cam tarziu ca cea mica urma sa fie bagata in cristelnita. Norocul meu a fost ca s-au inghesuit toti in fata mea si pana sa fac cativa pasi ca sa vad momentul, aproape se terminase.
Sincer, ma bucur ca nu am vazut totul pentru ca mi se facea rau. Era lucrul de care ma temeam cel mai tare. Cu toata experienta preotului, cu toate asigurarile ca totul va fi bine, as fi preferat ca cea mica sa nu fie scufundata in apa.
In fine, a trecut momentul si, din fericire, copilul a fost bine. Doar ca a plans foarte tare, bineinteles. Si, din cauza ca era speriata, agitata, se tot zbatea cand era imbracata, asa ca a reusit sa se dea cu capul de masa. S-a auzit in toata biserica sunetul ala. Mi s-a facut rau. Nu puteam sa o iau in brate si sa fug cu ea de acolo pentru ca ritualul nu se terminase.
Cu un copil inca agitat, plangand, s-au mai facut nu stiu ce lucruri. Chiar nu-mi aduc mainte. Nu voiam decat sa imi tin copilul in brate, sa simta ca e in siguranta acum.
Imi aduc aminte doar ca la un moemnt dat mi-am vazut copilul pus pe jos. Tipa foarte tare. Era infiorator. Imi venea sa plang, sa o iau de acolo, sa se termine totul mai repede. Se pare ca cea mica trebuia sa stea pe jos, in fata altarului daca nu ma insel, iar nasa sa o ridice de acolo. Nu stiu exact se semnifica asta, probabil faptul ca nasa o lua de jos crestina acum. Si a stat copilul ceva timp, nu as putea spune cat fiindca din cauza emotiilor am avut senzatia ca a trecut o viata. Copilul plangea pe jos, parca al nimanui, iar eu, neputincioasa, o priveam.
Intr-un final totul s-a terminat si am putut sa-mi iau in brate copilul. Sa stiu ca e bine, sa stie ca acum ii e bine.
Regret si acum ca nu am intrebat daca va fi copilul scufundat in apa. Am intrebat daca apa va fi calda si nu mai stiu ce.
Acum, daca as mai trece o data prin asta, as avea grija sa vorbesc cu pretul dinainte. Iar daca ceva nu mi se pare in regula, nu e problema, cautam alt preot. Stiu, mergi la biserica pentru a fi botezat copilul, te gadesti ca ei stiu mai bine, dar cand vezi cate se pot intampla, incepi sa iei masuri.
Stiu ca exista multe obiceiuri si tradutii si credinte si superstitii, dar cred ca ele pot fi cumva schimbate, adaptate asa incat sa fie evitate neplacerile sau chiar tragediile.
Cred ca un copil nu va fi mai putin crestin sau mai putin iubit de Dumneze doar pentru ca i-a fost turnata putina apa pe cap in loc sa fie bagat cu totul in apa.
Am vazut ca se poate si altfel, deci cred ca se poate ajunge la un numitor comun cu preotul care va boteza copilul.
Daca as da timpul inapoi, as cere ca al meu copil sa nu fie bagat cu capul sub apa. De asemenea, as cere cateva informatii despre modul in care se va desfasura totul, fiindca am vazut ca obiceiurile difera de la o zona la alta, de la o biserica la alta, de la un preot la altul. Si daca ceva nu mi se pare in regula, l-as ruga pe preot sa treaca peste o anumita etapa. In cazul nostru, as fi preferat ca cea mica sa nu fie lasata pe jos, tipand, ca un copil al nimanui. La celelalte botezuri la care am participat nu am vazut asa ceva. Deci se poate boteza copilul si fara aceasta practica. La fel cum se poate boteza si fara a fi bagat cu totul in apa, iar unii preoti au inteles asta. Din pacate nu toti.
Eu voiam sa aduc si o lingurita de acasa pentru momentul in care copilul era impartasit, dar bineinteles ca mi s-a spus ca exagerez, ca sa ceva nu se face, ca se va infuria preotul. Acum nu as mai tine comt de ceea ce mi se spune, ci numai de ce-mi spune instinctul matern.
Mi-as lua notite, as pune intrebari, as cere sa (nu) se faca anumite lucruri, daca simt ca nu sunt in regula. Da, poate exagerez, dar acum, vazand cate se pot intampla si avand o experienta urata traita la botezul copilului, prefer sa exagerez.
Ma doare sufletul pentru bebelusul care nu mai este, pentru parintii lui. Nici nu pot sa imi imaginez prin ce trec, nu am cuvinte pentru a descrie ce simt in legatura cu cele intamplate. Mi se rupe sufletul pur si simplu.
Vorbeam cu niste prietene despre asta, mai devreme, si una dintre ele, care trebuie sa isi boteze copilul, spunea ca ii este teama de momentul in care copilul va ajunge in cristelnita, dar avand in vedere cele intamplate recent, va cere ca cel mic sa nu fie scufundat in apa. Iar daca preotul nu va fi de acord, bineinteles ca va cauta altul. O alta prietena spunea ca preotul face oricum cum vrea el, chiar daca vorbesti cu el dinainte. Vreau sa cred ca nu este adevarat, ca tu, ca parinte, ai dreptul de a decide. Botezul nu trebuie sa fie o amintire neplacuta.
Sursa foto: Pixabay
