Ieri a fost o zi speciala. Puiul de om a implinit doi ani. A fost o zi incarcata de emotii frumoase. In primul rand pentru ca am sarbatorit puiul de om, doi ani minunati alturi de minunea noastra. Sa o vad crescand, sa fiu acolo de fiecare data cand a facut sau a spus ceva pentru prima data, sa fiu persoana langa care isi gaseste linistea, sa ii fiu mama, sa o vad pe fetita mea buna, iubita si iubitoare cum creste, toate lucrurile astea mi se par speciale, minunate.
Sigur ca au fost doi ani frumosi, dar presarati si cu momente mai dificile, cu frici, cu oboseala, cu lacrimi. Nu pot spune ca totul este roz in fiecare zi fiindca as minti. Iar parintii stiu care este adevarul. Toti trecem si prin clipe mai putin placute. Dar nu despre ele vreau sa vorbesc acum.
Ieri mi-am amintit ziua in care s-a nascut copilul nostru. Mi-au trecut prin toata fiinta emotiile de atunci, am zambit gandindu-ma la bebelusul mic, minunat, care a crescut si a devenit fetita curajoasa, iubita, iubitoare, curioasa, frumoasa, dragalasa, amuzanta si lista poate continua mult si bine.
M-am simtit norocoasa, recunoscatoare, asa cum am simt in fiecare zi alaturi de copilul meu. Ma mai intrebam din cand in cand daca este totul real.
Mi se lumineaza fata de fiecare data cand imi privesc copilul, ma simt puternica, stiu ca pentru ea trebuie sa pot orice, chiar si cand simt ca nu mai pot.
Un alt lucru care m-a bcuurat nespus a fost sa vad cat de mult este iubit copilul nostru de atat de multi oameni. A primit urari de la persoane de la care nu ma asteptam sa isi fi amintit de ziua ei de nastere. Ma bucur enorm cand vad ca a atins atat de multe inimi, ca sunt atatia oameni pe lumea asta care o indragesc, o iubesc, se gandesc la ea.
M-am gandit si la mine, ca mama, urmarindu-ma din ziua in care s-a nascut copilul nostru, pana acum. M-am vazut cu blandete, cu intelegere si am zambit in mine fiindca stiu ca desi nu sunt mama perfecta, sunt mama de care copilul are nevoie, o mama care isi iubeste puiul de om mai mult decat pot spune cuvintele si care, la randul sau, primeste o iubire imposibil de descris de la copilul sau. Sunt o mama care isi respecta copilul, invata de la el si il invata pe cel mic lucruri. Sunt o mama care isi recunoaste greselile, le repara, are grija sa nu le mai faca din nou. Uneori reuseste, alteori face altele. Nu sunt perfecta, dupa cum spuneam, dar incerc sa fiu o mama cat mai buna pentru copilul nostru.
Sursa foto: Pixabay
