Ultimele zile au fost ca un vis. Au purtat parfum de salcam, de regina noptii si de soc. Au avut hainele verzi ale copacilor imbracati in frunze, ale firelor de iarba fotografiate in apus. Au fost insufletite de cantecul pasarilor nevazute, de caldura galbena a soarelui si de rasul inocent al copilului meu.
Zilele astea puiul de om s-a jucat mult, s-a bucurat enorm si a repetat totul. S-a jucat cu Ruby, catelusa noastra. I-a mangaiat blana colorata, i-a oferit paine, jucariile ei, bastonul bunicii. Nu voia sa iasa la plimbare fara ea, ii lua jucariile pe ascuns, razand si se uita in urma sa vada daca a fost observata.
A invatat puiul meu sa hraneasca puii, ratele, gainile. Ba chiar a inceput sa alerge cocosii ca sa le ofere painea din manuta mica.
Indrageste porcii mici, ca niste franzele. Intra la ei in cotet si se joaca cu ei mult, iar cand e momentul sa iesim de acolo, plange.
Ii place sa picteze cu acuarele. Mai putin pe colile albe, mai mult pe noi sau pe ea.
Ii place sa poarte o singura palarie, pe care si-o aranjeaza mereu pe cap. Mai are si altele, dar in secunda in care ii ating capul, au aburat pe jos. Asta are ceva. Nu stiu ce, dar e bine ca o tine pe cap.
Zielle astea puiul de om s-a bronzat un pic. A prins un pic de culoare pe fata si e tare dragalasa. Si-a descoperit umbra pe care o facea sa danseze, ne-am plimbat in linistea padurii, am admirat campuri cu pete rosiatice de mac.
Vrea numai afara, la animale, la natura, la bucurie, la joaca.
Ma bucura bucuria ei, dar si a mea. Ma bucura mirosul inceputului de vara, natura, pasarile, animalele, aerul racoros seara, cald ziua, mirosul camerei mele.
Sursa foto: Pexels (David Bartus)
