Bunica mea, cu parul nins de anii multi,
Ma fac ghem langa tine, si m-asculti,
Imi mangai parul cu mainile imbatranite
Si-mi auzi lacrimile pe gene rasarite.
Te vad mai fragila acum, desi-n copilarie
Eterna credeam ca viata o sa-ti fie,
Te privesc sprijinindu-ti in baston anii toti,
Ce ti-au luat tineretea si puterea ca niste hoti.
Bunica mea, tu-mi povestesti despre tine,
Imi spui intamplari parca din vieti straine,
Si-ascult ca un copil, in ceas de seara
Povestea citita de a sa mama.
Bunica mea, cu basmaua pe frunte
Framantata de doruri si dureri multe,
Cu zambete desenate mai rar pe buze
Tu-mi esti eterna in amintire, in inima, in sange.
Bunica mea, cu vocea blanda,
Te-as asculta la gura sobei secunda dupa secunda,
As scrie despre tine in carti, in poezie
Ca ai trait intr-o viata cat altii intr-o mie.
Bunica mea, tu esti buna cu mine,
Imi mangai parul ca in copilarie,
Si-mi place sa ma simt din nou copil
Fiindca atunci omul nu-l stiam atat de fragil.
Sursa foto: Pexels