Cum aș putea să dorm, copilul meu,
când ochii ăștia doi
nu se mai satură să te vadă?
Cum aș putea să mai plâng,
când inima asta
se bucură să te aibă?
Cum să merg cu mâinile în buzunare,
cand mâinile astea doua
vor să le țină pe ale tale?
Cum aș putea să merg cu privirea în pământ,
când lângă mine e
tot ce am mai bun, mai sfânt?
Cum aș putea să nu te țin în brațe,
când amândouă avem nevoie
să ne știm sufletele cât mai aproape?
Cum aș putea să nu zâmbesc,
când buzele tale mici, roșiatice,
rostesc cele mai dulci cuvinte din lume:
“Te iubesc!” și “mami”?
Cum aș putea să nu simt teamă
în sufletul ăsta de mamă,
când lumea din jur pare că se destramă?
Cum aș putea să nu simt și putere
în pieptul ăsta plin de tine,
ca să mut și munții din loc
numai pentru tine?
Cum aș putea să nu plâng de emoție,
când ochii ăștia căprui
te privesc ca pe o icoană,
când urechile astea două
te ascultă vorbind și am impresia că aud
cel mai frumos cânt?
Sursa foto: Unsplash (ABDALLA M)
