Are argint în păr
Și cute pe frunte.
Mâinile i-au mai îmbătrânit puțin
De griji, de ani, de doruri multe.
Zâmbește la fel ca în copilărie,
I-ai recunoaște zâmbetul și dintr-o mie
Și, totuși… E altfel
Aceeași, dar schimbată puțin.
Merge mai greu,
Se odihnește mai mult.
Are regrete
Și auzindu-le ți se strânge inima un pic
Un pic mai mult.
Dacă i-ai dezlipi zâmbetul de pe buze
I-ai vedea tristeți ascunse
Să nu știi tu de ele
Că ești copil.
Dacă i-ai pune mărgele
Și și-ar da cu ruj pe buze,
Dacă și-ar pune o rochie
Ca demult, ca atunci
De când ai frânturi de amintiri,
Poate ar redeveni mama
Fără grija, fără teamă
Cum o vedeai tu
Atunci, cândva, demult.
Ți-o imaginezi dansând fericită
În raze de soare
Purtându-și tinerețea
În picioarele goale.
Vrei să mai poată sa facă orice,
Să te vindece doar din cuvinte
Pupici și îmbrățișări.
Dacă ai putea, ai da ceasul înapoi
Nu cu un an și nici cu doi.
L-ai da cu zecile de ani în urmă
Să fii copil în brațele de mamă.
Sursa foto: Pexels (Andrea Piacquadio)
