D'ale mamei

Cand nu mai stiu cum sa ma iubesc, ma inveti tu, copile

iubesc

Cand nu mai stiu cum sa ma iubesc,
ma inveti tu, din nou si din nou.
Ma imbratisezi asa cum poti
cu manutele mici,
imi iei fata intre palme
si privindu-ma in ochi
imi spui “mama”.
Dulce, sublim, cu naivitate,
cu o iubire fara margini.
Imi mangai obrazul,
intinzi manuta care cere pupici
buni, calzi, iubitori, de mama.
Razi sincer si duios,
vii grabita spre mine
si mi te arunci in brate,
iti lipesti obrazul de umarul meu
si ma strangi cat poti tu de tare.
Ma tii bine, ma tii strans,
de parca ai sti ca altfel
m-as rupe in bucati
de atata neiubire fata de mine,
ma tii bine in bratele tale mici
si atunci nu am cum sa nu ma intreb
de ce nu m-as iubi,
de ce am uitat sa ma iubesc?
Pentru ca daca un suflet atat de frumos,
atat de bun si sincer
ma iubeste,
inseamna ca merit sa fiu iubita
si uite asa,
cu pasi mici, dar grabiti,
ca ai copilului ce mi-a crescut sub inima
invat sa ma iubesc din nou.
Ma mai impiedic, mai gresesc,
mai cu stangacie, mai nestiind cum sau de ce,
dar invat incet,
de mana cu tine, copilul meu,
cum sa ma iubesc din nou.

Sursa foto: Pixabay

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *