D'ale mamei

Cand se lasa cortina, mama

se lasa cortina

Se lasa cortina
si peste ziua asta,
se stinge lumina,
se aprinde luna.

Acum, cand ziua e pe sfarsite
ne adunam binecuvantarile,
sau lipsurile, nereusitele?

Uite, omul tau,
te priveste cu drag
si iubire,
te cuprinde in brate,
si strans te mai tine.
Da, e bine langa el, e bine.

Uite, manute mici
iti cuprind fata,
picioruse mici
alearga prin casa,
ochi inocenti
te vad ca pe o icoana
si-o inima mica
e de fapt mare
prin iubirea ce-o poarta
pentru tine, mama.

Uite, acolo, sub piele,
e liniste si e bine,
e plin de iubire,
acolo gasesti zambet de copil
si ras ca un curcubeu,
acolo sunt zile adunate,
cu binecuvantarile din ele:
un apus ce te-a lasat fara glas,
o melodie ce ti-a facut pielea de gaina,
un dans dansat in sufragerie,
cu omul tau, cu puiul de om,
o picatura de ploaie, cazuta pe obraz,
un zambet ce ti-a sarutat buzele,
un “te iubesc”,
o manuta ce-ti cauta mana,
doi ochi ca margelele
ce te vad mereu cum tu nici nu stii ca esti,
buna, frumoasa, iubita si iubitoare,
un om mare, care te iubeste,
te imbratiseaza,
ti-e sprijin pe lume,
ti-e umar, ti-e bine,
ti-e cuvant dulce, ti-e acasa,
ti-e tot ce nu ai crezut ca meriti.

Acum, cand se lasa cortina,
numara-ti binecuvantarile,
sunt poate mai multe decat crezi,
le ai acolo, sub piele,
sunt cuibarite-n suflet.

Sursa foto: Pexels (Gustavo Fring)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *