Am clipit o data, de doua, de trei.
de mai multe ori
si intre acele clipiri
ai mai crescut un pic
si inca un pic
si inca un pic.
Ti-a crescut parul ca mierea
si s-a ondulat un pic
apoi un pic mai mult
si inca un pic.
Pic cu pic
te-ai inaltat,
ai invatat una
apoi alta
si tot asa.
Ma strigi “mama”
si e cel mai frumos cuvant din lume
pentru ca vine din inima ta
ce a crescut un pic in mine.
Pic cu pic,
ai mai crescut un pic
jucandu-te, dansand, iubind,
invatand, bucurandu-te, razand,
invatandu-ne, fiind copil bun,
cum e orice pui de om.
Am clipit o data, de doua, de trei,
de cateva ori
si intre clipirile astea,
intre fluturarile de gene,
au trecut noptile gri, nu chiar albe,
fricile mele de mama,
fericirile noastre traite impreuna,
durerile tale,
pe care ti le-am purtat in brate pe rand,
mama, tata, bunicul si bunica,
au trecut primii pasi, primul zambet,
si multe alte prime dati.
Am clipit o data, de doua, de trei ori
si apoi inca de cateva ori
si ai crescut
chiar aici, sub ochii mei
plansi, rasi,
fericiti si tristi,
senini, caprui.
Ai crescut si aici,
in inima asta
care la fiecare bataie
se bucura ca sunt, ca esti,
ca suntem impreuna,
o familie,
noi trei.
Mai clipesc o data, de doua, de trei ori
si inca putin apoi
si o sa fii om mare
ca mine, ca noi.
Si atunci, cand vei privi in urma
poate nu-ti vei mai aminti
toate imbratisarile, pupicii,
juliturile, fricile,
toate zambetele si jocurile,
dar vei sti, acolo, in inima ta
care a crescut un pic
sub inima mea,
sub pielea mea,
ca mereu mama si tata
au fost acolo
langa si pentru tine
ti-au imbratisat fericiri si ti-au alungat frici,
ti-au luat dureri sau le-au facut mai mici,
ti-au suflet pe ranile din genunchi,
si te-au iubit cu dor, recunostinta si mandrie,
cu sufletul plin de tine,
si mereu te vom iubi
mult, rotund, ca acum,
copilul nostru drag si bun.
Sursa foto: Pexels (Gustavo Fring)
