Imi aduc aminte cum simteam ca lacrimile imi inteapau ochii in copilarie cand primeam carti de ziua mea sau de Craciun. De ce carti si nu o jucarie de plus? Nu intelegeam ce as fi putut face cu toate acele carti.
Am descoperit placerea lecturii mai tarziu, nu in copilarie. Ce-i drept, nu-mi aduc aminte sa fi adormit vreodata in timp ce mi se citea o poveste. Poate si asta a fost un motiv, nu stiu.
Cartile au aparut in viata mea cand aveam cea mai mare nevoie de ele
Cartile au aparut in viata mea cand aveam cea mai mare nevoie de ele. Treceam printr-o perioada in care ma simteam singura, nesigura, ma cautam. Au fost ca o imbratisare calda de care toata fiinta mea avea nevoie. M-au purtat in locuri si timpuri necunoscute, alaturi de personaje de la care am invatat unele lucruri. M-au ajutat sa evoluez, sa inteleg si sa ma inteleg, sa iubesc cuvintele, sa le adun in mine si sa creez cu ele lumi, povesti, amintiri.
Mi-ar placea ca si Maria sa iubeasca lectura. Am inceput sa ii citesc de cand era o mana de om si adormea dupa cateva cuvinte. Cand a mai crescut un pic, a inceput sa descopere cartile cu manutele curioase, sa le intoarca pe toate partile, sa le rasfoiasca asa cum o face un bebelus de cateva luni, curios. Voia sa rupa si paginile, dar am oprit-o inainte sa faca asta.
Incerc sa ii citesc si acum, insa nu pre are rabdare, cand manutele ei vor sa loveasca acea coperta colorata. Momentan ramanem la acest nivel de descoperire a cartrilor, insa un pic mai tarziu o sa incepem sa citem impreuna, inainte de culcare, cate o poveste.
As vrea sa cunoasca si ea lumea magica a cartilor, sa iubeasca si ea cuvintele, sa isi doreasca sa primeasca in dar carti, sa nu ii dea lacrimile de tristete vazand un astfel de dar, asa cum mi se intampla mie.
Voi adauga aici, pe masura ce achizitionez si citesc, titluri de carti pentru parinti si copii. De asemenea, daca doriti sa imi recomandati carti, astept cu drag recomandarile voastre.
Sursa foto: Pixabay
Scrisoare pentru tati si viitori tati
