-E goala casa fara ea, imi spune mama dupa ce plecam de la tara cu Maria.
Da, casa in care sunt copii, e plina. Plina de jucarii imprastiate nici nu iti imaginezi pe unde. Plina de mirosul copilului, care este magic. Plina de rasul vesel al micutului, de fericirea si inocenta lui.
Casa in care sunt copii e binecuvantata
Plina de haine scoase din sertarele in care apoi se asaza cel mic, plina de hainute, servetele, scutece, creme, biberoane si suzete. E plina de iubire. Plina de inimi care bat una pentru alta si una prin cealalta. Plina, ca o luna rotunda, frumoasa, perfecta, la care privesti cu admiratie.
Casa in care sunt copii poarta parfum de copilarie, urme de talpi mici, grabite, de degetele grasute care se intind sa apuce un lucru sau altul din calea lor.
E plina de bucuria de a fi. Acolo, langa copilul tau, langa iubitul tau sau iubita ta. E plina de voi, toti, familia care insufleteste fiecare colt al casei.
Duminica seara, trecand prin camera alor mei, am simtit peste tot mirosul Mariei. E inconfundabil, al ei, parte din ea, din noi. Parca miroasea a biscuiti, desi nu mancase asta. Miroasea a haine curate si a acel ceva de nedescris. A Maria mea, a noastra.
Inteleg ce spune mama cand ne intoarcem la București si luam cu noi copilul dulce care da viata casei. Si cred ca le e greu cand plecam de acolo. O lasa cu dor deja in scaunelul de masina, ar vrea sa prelungeasca mult, mult, pupicii pe care ii lasa amintire pe obrajii ei rotunzi si pufosi si dulci.
Casa in care sunt copii e fericita, binecuvantata, un rai, al nostru, al muritorilor, pe acest pamant. E de ajuns sa vezi, sa iti dai voie sa vezi minunea de langa tine pentru a realiza ca nimic nu e mai important decat puiul de om pe care l-ai adus pe lume.
Sursa foto: Pexels
Hainele se spala, fericirea copilului ramane
