Poate că așa-s eu, mai negativistă. Sau poate pentru că am trecut în viață prin lucruri destul de dureroase, mi-e teamă să văd binele înainte de a vede răul, greul, urâtul. Și astfel am ajuns să nu prea mai văd raza de soare, lumina de la capătul tunelului, floarea dintre buruieni. E obositor, frustrant și chiar dureros să pui deseori …
Întotdeauna am spus că-mi displace vara. Că prea multă căldură, că prea multe insecte, că una, că alta. Dar, dacă privesc în urmă, la toate verile prin care am trecut, îmi dau seama că în ciuda micilor neplăceri, am adunat multe amintiri frumoase. M-am bucurat, m-am distrat, am trăit intens întâmplări pe care cred că numai vara le poate oferi …
Dormi. Sunt în pat, lângă tine. Gândurile mi-au furat somnul, așa că mă las purtată pe aripile lor. Uneori călătoria asta-mi place, mă ajută, alteori mă trezesc prinsă în ea fără să-mi dau seama când a început, dar o opresc sau încerc să o fac înainte de a ajunge într-un loc care nu-mi place sau nu-mi face bine. Dar asta …
Dacă închid puțin ochii, parcă mă întorc acolo, la zilele acelea ale copilăriei, la primăvara care înflorea printre crengile copacilor, cânta alături de păsările mici, cu glasuri puternice, parfuma aerul răcăros și în același timp călduț. În fiecare an, înainte de Paște, mergeam cu ai noștri să ne cumpărăm ceva nou de îmbrăcat. Chiar și acum îmi mai amintesc blugii …
Nu mi-e străină, însă au fost perioade în care credeam că mă ocoloește ori a uitat drumul spre mine. Uneori am crezut că ea e legată de un e-mail care nu mai ajungea la mine, de un telefon pe care nu îl mai primeam, de oameni, de întâmplări din trecut ori din viitor. Câteodată mi-a fost frică de ea, așa …
Îți amintești începutul? Fiorii dragostei, care te făceau să simți milioane de fluturi dâdnd din aripi în stomacul tău, care îți desenau un zâmbet pe buze aparent fără motiv, te făceau să simți că pășești pe nori pufoși, să uiți că n-ai mai mâncat de ore bune și să te simți ușoară ca un fulg. Așa a fost și pentru …
Erau albe, simbol al inocenței ei, și gingașe ca ea. Imediat ce le-am văzut mi-a apărut în minte puiul meu, așa că le-am luat ca să i le ofer la prânz, când urma să o iau de la grădiniță. I le-am oferit din iubire, ca simbol al primăverii, ea însăși fiind ca o primăvară pentru mine, plină de culoare, de …
E dimineață. Mă gândesc să o trezesc ca să mergem la grădiniță, dar decid să o mai las puțin să doarmă. Știu că în curând se va trezi singură, cu gândul la colegi și cu dor de ei. Ceva minute mai târziu vine spre mine, ca să o iau în brațe. Nu mai doarme, dar îi e atât de bine …
Era dimineață. Nu trecuse prea mult timp de când se trezise puiul de om, și a început cu întrebările. Eu, ușor nevorbită, iubitoare de cuvinte, i-a răspuns copilului. Și nu așa, scurt și la obiect, ci cu detalii, așa cum m-am priceput eu, alegându-mi cuvintele astfel încât să fiu sigură că înțelege ce îi spun. Ea nu zicea nimic. Mă …
– Pe tine cine te-a născut? m-a întrebat puiul de om. I-am răspuns. – Și eu unde eram? – Tu nu erai născută atunci, pui. – Și ți-a fost dor de mine? – Sigur că mi-a fost. Da, chiar mi-a fost dor de copilul meu. Dinainte să înceapă să-mi crească sub coaste, dinainte să știu că voi fi mamă, sau …
