D'ale mamei

Ce i-ai facut copilului?

Ce i-ai facut copilului?

Eram la tara cu cea mica. O studiaza bunica-mea ceva timp, cu mare interes, apoi ma intreaba: “Ce i-ai facut copilului?”. Din tonul vocii si din privire se intelegea ca ma considera cea mai groaznica mama din istoria omenirii. Ma sperii si ezit cateva secunde sa o intreb ce nu e in regula cu copilul. Mi-era teama ca am comis vreo greseala de neiertat, cu toate ca in fiecare secunda sunt atenta la ceea ce fac cand vine vorba de copil.

Ce i-ai facut copilului?

-Ce-am facut?, o intreb intr-un final si mi se pune un nod in gat.

-Ce ai furat?

-????

Raman blocata. Nu intelegeam la ce se refera. Nu stiam ce sa ii spun. Nu am furat nimic.

-Pai nu vezi ce semn are pe frunte?, imi raspunde vazand ca am ramas fara cuvinte.

Apoi mi-am dat seama la ce se referea. Cea mica are un mic semn pe frunte. Il are de cand s-a nascut. Neonatologul a spus ca pana la un an va disparea. Bunica-mea, insa, avea o alta teorie de care auzisem si eu candva.

Se pare ca daca mama fura ceva in timpul sarcinii, ceva de-ale gurii, impinsa fiind de poftele incontrolabile de gravida, copilul se va naste cu un semn ce poate avea forma lucrului furat.

-N-am furat nimic, ii raspund. Pe langa faptul ca nu as lua niciodata ceva ce nu-mi apartine, nici nu am avut pofte atat de mari incat sa ajung sa fur mancare de undeva. Daca pofteam ceva, imi cumparam.

-Trebuia sa faci cum ti-am spus eu, continua ea. Si-mi aduc aminte ce mi-a spus imediat dupa ce am nascut si am mers o perioada la tara cu cea mica. Si, in cazul in care am uitat “reteta” pentru a scapa copilul de semnele din nastere, mi-o reaminteste.

-Trebuia sa te asezi cu ea pe prag, cand rasare soarele (sau cand apune, nu mai stiu 😀 ), sa ii dai tata si in timp ce mananca lapte, sa te gandesti la toate semnele pe care le are. Si ii vor disparea.

Parca trebuia sa mai fac ceva, sa mai spun ceva in timpul acelui ritual, dar nu-mi mai amintesc.

M-a amuzat si de data asta, ca prima data cand am auzit povestea. Nu cred in asa ceva si chiar daca as fi crezut, imediat dupa operatie, cand abia reuseam sa fac cativa pasi, mici, si sa ma ridic din pat, daca m-as fi asezat pe jos cu copilul, pe prag ramaneam eu zile bune. Nu mai reuseam sa ma ridic de acolo din cauza durerilor.

Desi uneori ma amuza, trebuie sa recunosc ca ma si fascineaza lumea asta a bunicii. Mi-i imaginez tineri, pe ea si pe bunicul, la tara, traindu-si viata dupa obiceiurile, traditiile si ritualurile locului. Mi-a mai spus si alte povesti din tineretea lor. Mi-a mai vorbit si despre alte traditii si superstitii legate de copii, pe care le-am auzit ulterior si de la alti batrani.

De fiecare data cand incepe sa imi vorbeasca despre tineretea ei, ma asez confortabil langa ea si o las sa ma porte in trecut, in lumea pe care nu i-am cunoscut-o. Imi vorbeste despre o alta viata, parca. Ma intreb daca i se face dor de tineretea trecuta de mult timp, sau ii place mai mult acum, linistea batranetii, cand nu mai are grija copiilor, a animalelor din gospodarie, cand nu mai face nopti albe si nu mai are grija zilei de maine. Se misca un pic mai greu decat in tinerete, are si batranetea asta ceva dezavantaje, dar in unele privinte ii e mai bine acum. Batranetea a venit cu o liniste si o impacare cu sine, cu lumea si cu viata.

Sursa foto: Pixabay

Cum adormi bebelusul

Cateva rugaminti pentru parinti

Cum iti ajuti partenerul sa se simta inclus in timpul sarcinii?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *