Nu mai sunt copilul care primește,
care abia așteaptă să găsească ceva în ghete,
care se trezește înainte să răsară soarele,
care se bucură de magie, se bucură dinainte să vadă ce primește.
Sunt mama care dăruiește,
sunt cea care pune bucurie-n ghete,
cea care face un pic de magie
și-și privește copilul fericit,
care crede.
Nu pot să-i pun în ghete zâmbete multe,
nu pot să-i pun siguranța cât mai multor zile fericite,
nu pot să-i pun noroc,
nu pot să-i pun multe promisiuni,
dar pot să-i pun o jucărie, un fruct, un dulce,
și lucrurile astea-i aduc bucurie,
pot să-i ofer această magie, pot să-mi las copilul să creadă,
pot să-mi încurajez puiul de om să viseze,
să se bucure pentru ce primește,
că-i mult, că-i puțin, nu contează,
pot să mă bucur de bucuria sa,
și pot în fiecare zi să fiu unul din motivele
pentru care zâmbește,
pot să-i ofer în fiecare zi
inima mea, să i-o pun în palmele mici,
pot să-i țin mâna în a mea,
pot să-i fiu mamă, soare, lună, stea,
pot să-i citesc povești ca să călătoarească în lumi minunate,
pot să-i îngrijesc aripile
care pe calea aleasă de ea să o poarte.
Sursa foto: Unsplash (Oleg Sergeichik)
