Se trezesc dimineața nerăbdători să vadă ce au în ghetuțe sau sub brad. Bucuria și lumina din ochii lor inocenți când își găsesc darurile ne umplu pieptul de emoție, știind că noi, părinții, suntem cei care am făcut posibile lucrurile acestea. Și chiar dacă știm de ani buni care e treaba cu Moș Nicolae și Moș Crăciun, noi emoții ne încearcă în perioada aceasta a anului când luăm parte la fericirea copiilor noștri.
Cel mai frumos cadou este, cu siguranță, cel pe care copiii și-l doresc de ceva vreme, l-au menționat în scrisorile trimise moșilor Nicolae și Crăciun. Iar nouă ne face plăcere să le putem îndeplini dorințele.
Dar, pe lângă darurile din ghetuțe și de sub bradul împodobit, cred că cel mai frumos cadou pentru cei mici este și timpul petrecut împreună cu părinții. Acel timp care se transformă în amintiri calde și minunate, acel timp care înseamnă atenție, conectare, iubire.
Își vor aminti peste ani și de păpușa aceea pe care și-o doreau mult, de mașinuța care se transforma în robot, de puzzle-ul cu Elsa sau de cățelușul pufos, de pluș. Orice copil merită să primească daruri, desigur.
Dar cred că mai vii și mai prețioase vor fi amintirile în care toată familia a petrecut în perioada sărbătorilor ceva timp împreună. Poate mai mult decât de obicei, dacă acest lucru este posibil. Peste niște ani, copilul, care nu va mai fi copil, ci om în toată firea, își va aduce aminte de iarna aia în care a împodobit bradul cu mama și tata. Au cântat colinde, iar tata a ridicat puiul de om ca să pună el steaua în vârful bradului.
Se va gândi cu zâmbetul pe buze cum a încercat cu mama o rețetă de cozonac, au frământat împreună coca, iar la final, după ce au reușit ceea ce părea la un moment dat imposibil, au văzut cum bucătăria devenise între timp un fel de regat al zăpezii, cu toată făina aia împrăștiată peste tot.
Și cât de amuzant a fost când tata a încurcat versurile unui cântec de Crăciun, dar nici că i-a păsat de asta, ci a continuat să cânte cu vocea lui de tată pe care din când în când mama și puiul de om o auzeau fredonând de sub duș câte o melodie.
Își va aduce aminte de prima zăpadă din decembrie. De fulgii mari și jucăuși care coborau ușor din cer. Era seară, târziu, dar s-au echipat corespunzător și au ieșit afară la zăpadă, să se bucure cu toții de ea, că cine știe când va veni următoarea. Au râs atât de tare atunci! S-au întors în casă cu nasurile roșii și cu zâmbete largi pe față.
Își va aduce aminte de zilele în care era prea frig ca să stea prea mult pe afară, așa că puneau muzică în casă și dansau. Mama nu se prea pricepea, parcă se și împiedica în propriile picioare, dar cât s-au distrat atunci.
Au asamblat o casă de turtă dulce, dar atât de poftă i-a fost puiului de om, încât o bucată din acoperiș a ajuns direct în burtica lui.
Darurile sunt frumoase și aduc bucurie și celui care le primește, dar și celui care le oferă. Însă sunt daruri speciale care nu costă bani, dar sunt neprețuite.
Foto: Pexels (Ylanite Koppens)
