D'ale mamei

Cine ne mai înțelege pe noi, mamele?

cine ne mai înțelege

Cine ne mai înțelege pe noi, mamele?

Când cresc la noi sub piele, abia așteptăm să se nască, să-i vedem, să le mirosim părul, să îi strângem în brațe, să îi cunoaștem. Apoi ni se face dor de perioada în care în corpul nostru băteau două inimi.

Abia așteptăm să crească, să ne jucăm, să ne plimbăm ținându-ne de mână, și apoi ni se strânge sufletul de dorul perioadei în care gângureau.

Vrem să vorbească mai repede, și apoi ne simțim pierdute printre atâtea de ce-uri.

Așteptăm cu nerăbdare să înceapă să meargă, după care ne dorim să stea măcar un minut într-un loc.

Abia așteptăm să adoarmă, dar când se întâmplă asta, nu ne ia somnul. Stăm minute în șir lângă ei, îi privim, le mângâiem părul moale, ne afundăm nasul în el, le pupăm obrajii plini, catifelați. Ni se face dor de râsul lor, de vocea lor, de zâmbetul lor, de ei, cu tot ce sunt și fac.

Ne dorim să înceapă grădinița, să avem mai mult timp pentru noi, să socializeze mai mult, să facă activități mai multe, potrivite pentru vârsta lor, iar când îi lăsăm la grădiniță, în prima zi, plângem în parcare, în palme. A început o nouă etapă și deja ni se face dor de diminețile noastre împreună, de jocuri, de timpul mamă-copil.

Vrem mai mult timp pentru noi, îi lăsăm un pic cu bunicii, dar la scurt timp după ce plecăm, ni se face dor de ei.

Vrem să facă un pic liniște, iar când auzim liniștea aia, ni se face dor de râsul colorat, de vocea suavă.

Simțim nevoia să stăm un pic cu noi, cu gândurile noastre, și după un timp, scurt, în gândurile noastre apare puiul de om.

Cine ne mai înțelege pe noi, mamele? Cred că toate celelalte mame.

Sursa foto: Pexels (Mary Nikitina)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *