Inainte de nastere, am inceput sa aud comentarii legate de cei doi ani in care mamele stau acasa cu cei mici. Cu cateva exceptii, oamenii isi imaginau ca in concediul de crestere a copilului mamele sunt intr-o vacanta. Pai cum de ce? Nu merg la serviciu, d-aia. Ce-i drept, parca incepusem sa ma simt un pic aiurea gandndu-ma la cei care se trezesc dimineata, isi beau cafeaua cu ochii mai mult inchisi, merg in mijloacele de transport in comun aglomerate, prinse in trafic, stau ore bune la serviciu, se intorc acasa obositi, plictisiti si in ziua urmatoare o iau de la capat. Weekendurile sunt precum doua secunde care trec imediat si imediat vine ziua de luni, povestea se repeta. Pe cand mamele ce fac?
Despre concediul de crestere a copilului, care nu inseamna vacanta
Acum, dupa aproape zece luni in care am stat acasa cu Maria, pot spune ca sa mergi la serviciu inseamna sa fii in vacanta. Sau ceva de genul. Nu ma intelegeti gresit, imi place sa stau cu ea si n-as schimba asta pentru nimic in lume. DAAAAAR…
Daca fac o comparatie intre serviciu si perioada in care stai acasa cu cel mic, pot spune ca sunt mari diferente, pe care, evident, mamele le stiu deja. La serviciu ai concediu, zile libere, te poti trezi la ore fixe, poti dormi noaptea fara sa te trezesti de cateva ori ca sa verifici copilul, sa ii dai sa manance, sa il schimbi, sa il mai privesti un pic si inca sa nu iti vina sa crezi ca e real si ca e al tau. Imediat ce ajungi acasa si iti dai pantofii jos, poti face ce vrei. Pe cand, cu copilul, esti 24 din 24 de ore prezent la datorie, 7 zile din 7.
Zile libere? Nope! Concediu? Nu prea exista
Zile libere? Nope! Concediu? Nu prea exista. Adica iti iei copilul si jumatate de casa dupa tine si mergi in alt loc in care faci ceea ce faceai acasa: somn de noapte cu intreruperi, stat cu ochii dupa copil etc. Sigur, exista varianta sa lasi copilul cateva zile cu cineva si sa pleci cu sotul intr-o vacanta romantica in care visezi sa dormi in permanenta si cam atat. Dar cum sa pleci fara copil? Pai cand te cuprinde dorul si te strange atat de tare incat simti ca nu mai ai aer, esti in stare sa te intorci acasa si pe jos.
Cu toate astea, sa stai acasa cu cel mic, chiar daca e uneori mai greu, e si frumos. Sa il vezi cum creste in fiecare zi, cum invata lucruri noi, cum devine din ce in ce mai atasat de tine, cum te iubeste, e ceva ce nu poti descrie in cuvinte. Si doar privindu-ti minunea iti dai seama ca merita orele nedormite, parul prins neglijent intr-un coc, mancarea de pe hainele tale si ale copilului si multe altele.
Cum adica esti obosita? Dar stai acasa!
Am observat ca multi oameni au senzatia ca mamele stau acasa degaba cu copiii. Acum nu stiu, poate sunt bebelusi care se hranesc si se imbraca singuri, se spala, fac mancare pentru toata familia, pun la spalat, mai fac si ordine prin casa din cand in cand. Si, intre timp, mama sta in pat, sau pe o insula, cu un cocktail in permanenta lipit de buze, la umbra unui palmier si uite asa trec doi ani pana cand constata ca trebuie sa se intoarca la serviciu ca deh, e copilul mare.
Cum adica esti obosita? Dar stai acasa! Cum sa nu ai timp pentru nu stiu ce? Ce faci toata ziua acasa? Vrei sa dormi la pranz? Dar de ce, te-a obosit statul acasa? Si exemplele pot continua.
Sigur, e greu uneori sa vezi lucruruile din pantofii celuilalt, insa, in zilele extrem de solicitante, cand aud comentarii de genul celor de mai sus imi dau seama ca nu are sens sa mai spun ceva. Daca ei cred ca mamele stau degaba acasa, nu au decat sa creada asta.
Sursa foto: Pixabay