Nu cred ca oricine e facut pentru a fi parinte. E suficient sa arunc o privire in jur sau in trecut ca sa pot spune asta. Observ adulti care aduc pe lume copii, suflete chinuite care toata viata poarta cu ei dureri, cicatrici in suflet sau pe corp. Unii poate se vindeca in timp, cu ajutor, pe cand altii duc pe picioare in fiecare zi a vietii lor traume si poate chiar le transmit mai departe copiilor lor, copiilor copiilor lor etc.
Da, nimeni nu e perfect, orice parinte mai greseste. E firesc, suntem oameni. Insa observ ca sunt adulti care fac din viata copiilor lor un cosmar. Cred ca si tu, cel care citesti acum acest articol, ai auzit de astfel de cazuri. Din pacate.
Nu, copiii nu se fac pentru ca la batranete sa ai de la cine sa primesti o cana cu apa. Nu se fac nici pentru ca asa trebuie, asa fac si altii, asa ne cer parintii care asteapta de la noi nepoti. Nu se fac nici pentru a repara o casnicie/relatie.
Copiii se fac din iubire. Se fac cu responsabilitate. Se fac stiind ce inseamna sa fii parinte. Sigur ca descoperi multe lucruri si pe parcurs, in fiecare zi alaturi de copilul tau, insa in linii mari probabil ai o idee legata de viata de parinte.
Ma doare sufletul cand vad suflete chinuite de cei care le-au dat viata. Da, chinuite. Suna dur, dar e atat de dureros de adevarat.
Stiu, sunt multe de spus aici. Ma gandesc la cei care inca nu au acces la informatii, la o educatie sexuala, inca nu cunosc metodele de contraceptie si multe altele. Acesta este un subiect vast despre care voi scrie cu alta ocazie.
Acum as vrea sa ma refer strict la oamenii care aleg sa aduca pe lume un copil din motive gresite, egoiste, cu intentia de a pune o presiune imensa pe un suflet atat de mic (cum ar fi sa astepte ca ai lor copii sa dea sens vietii lor). Poate nu isi dau seama de lucrurile astea, poate nu vad lucrurile asa cum sunt expuse aici.
Vad copii batuti, umiliti, nevazuti, neauziti de parinti, neiubiti, tristi, cu dureri in suflet de la varste fragede. Copii care nu stiu sa se bucure de copilarie, nu li se da voie. De fiecare data cand vad sau aud despre aceste suflete nevinovate si chinuite, mi se pune un nod in gat. Si nu pot sa imi stapanesc plansul. Pentru ca am fost copil. Pentru ca am un copil acum.
Nu copiii cer sa vina pe lume. Noi, adultii, luam decizia asta. In mainile noastre sta destinul lor. Nu trebuie sa fim cei mai bogati, cei mai nu stiu cum ca sa le oferim o copilarie frumoasa. Atata vreme cat sunt iubiti, respectati, vazuti, auziti, cat primesc de la noi timp, ei sunt fericiti.
Copiii se fac din iubire si se cresc cu iubire.
Vad in jur persoane care nu sunt deloc facute sa fie parinti si alti adulti care si-ar dori tare un copil, care ar fi niste parinti buni, dar nu reusesc sa devina parinti.
Sursa foto: Pexels (Víçký Ðeçëñt ßöý)