Copilarie, te mai intorci un pic,
sa-mi iei de pe umeri griji,
frici si dureri
de om mare?
Copilarie, de-ai mai veni putin,
cu jocurile tale,
cu dans in ploaie
si picioare desculte
prin iarba,
mi-ai mai tine in frau o lacrima.
Copilarie, te mai intorci un pic
cu ras si zambete senine,
cu zile de fericire pline?
Copilarie, de-ai mai veni un pic
sa ma lasi sa-ti respir libertatea,
sa ma lasi sa imi mai pun aripile
ce ma inaltau in lumi de vis,
as mai zambi putin.
Copilarie, ai mai venit un pic.
Esti a copilului meu acum,
si vreau sa fii buna, blanda, frumoasa,
memorabila pentru ea,
sa te poarte in suflet o viata intreaga
si inca una daca s-ar putea.
Copilarie, ai mai venit un pic,
esti a puiului meu de om acum,
dar ma chemi si pe mine in lumea ta
si asa mai uit ca sunt om mare.
Ma dezbrac de viata de adult,
ma desclat de dureri si de frici
si pasesc, sfioasa la-nceput
in lumea celor mici.
E bine acolo, e frumos, e cald, e iubire,
e fix asa cum trebuie sa fie,
e si cu frici d-alea mai mici,
dar e bine acolo,
cuibarita in lumea ta.
Copilarie, esti frumoasa si buna
si calda si blanda
cu al meu copil.
Cand ai venit pentru ea
te-ai intors si la mine
si ma lasi sa fiu si mama
si copil uneori
si e bine.
Sursa foto: Pixabay
