Mainile astea, cu o palma micuta, cu degete nu foarte lungi, terminate cu unghii taiate aproape din carne. Mainile astea doua sunt facute ca sa iti ofere imbratisari nelimitate, sa iti mangaie crestetul capului, sa alunge frici, sa te iubeasca strangandu-te in cele mai blande imbratisari.
Buzele astea, pe care rareori le dau cu ruj, sunt facute sa iti aseze pupici pe obrajii plini, catifelati, in talpi, pe manute, pe frunte. Buzele astea pe care le musc usor uneori cand ma cuprinde vreo teama, sunt facute ca sa iti vorbeasca frumos, sa sufle pe ranile tale, ca sa nu mai doara. Sunt facute sa te alinte, sa iti spuna cat de mult te iubesc.
Ochii astia caprui sunt facuti sa te priveasca plini de iubire si de mirare in timp ce te joci, cand dormi, cand te bucuri. Plang cand tu nu esti bine, se umplu de lacrimi de fericire si de recunostinta ca te am. Nu stii mereu ca se opresc asupra ta si nu se mai satura sa te cuprinda, sa te urmeze in aventurile tale zilnice, printre rasete si zambete si jocuri multe.
Nasul asta, care inainte mi se parea mare, dar acum il vad nici mare, nici mic, ci potrivit pentru mine, e cel mai fericit cand se afunda in parul tau moale si iti simte mirosul de bebelus, de iubire, de laptic, de magie.
Picioarele astea doua, incaltate in papuci sau in pantofi sport, prea rar urcate pe tocuri, ma poarta langa tine sau in spatele tau, ca sa te pot veghea si ajuta la nevoie. Ma lasa sa fiu aproape de tine sau ma tin uneori un pic mai departe, ca sa iti ofer libertate.
Pielea asta, bronzata neuniform, tine minte toate imbratisarile pe care ti le-am oferit, toate clipele in care ai stat lipita de mine fiindca numai asa te simteai protejata, numai de astfel de clipe aveai nevoie in unele momente.
Pieptul asta, care nu a putut sa te hraneasca prea mult timp, ascunde sub carne o inima plina de tine. Cand iti asezi capul acolo, daca asculti, o sa auzi cum fiecare bataie a ei iti sopteste numele, copilul meu, minunea mea, totul meu.
Sursa foto: Pexels (Gustavo Fring)