D'ale mamei

Copilul se iubeste mereu, nu numai cand ai chef sau timp sau starea necesara

copilul se iubeste mereu

Sunt atat de mici si de dragalasi incat iti vine sa nu le mai dai drumul din barte, sa ii privesti in fiecare secunda. Nu te mai saturi de rasul lor colorat ca un curcubeu, ii cauti cu privirea si abia astepti sa faca urmatoare trasnaie care te amuza tare mult.

Dar, toate astea, cand ai tu chef sau timp sau dispozitia necesara, ori cand pur si simplu vrei sa fii cumva distrat, rupt din ceva-ul ala care te supara, te apasa, te nemultumeste. Dar nu trebuie sa fie asa. Copilul se iubeste mereu, nu numai cand vrei tu. Nu ii oferi jumatati de masura, sferturidin tine, numai ce si cand ai tu chef.

Am vazut parinti, bunici, unchi, matusi care fac lucruri d-astea. Da, ii iubesc pe copii mereu, insa nu cu aceeasi iubire pe care le-o arata sau le-o poarta in zilele lor bune, ori cand au nevoie de o distractie. In rest, le intorc spatele, se comporta ca si cum puii de om nu ar exista in afara de momentele alea in care vor ei sa existe.

Ce fel de iubire e asta, oferita cand vrei tu? Ce fel de atentie e asta acordata din cand in cand? Si in restul timpului ce faci? Ce face copilul? Asteapta linistit, tacut, invizibil langa tine pana decizi ca e momentul sa te mai distrezi un pic sau sa il iubesti suficient incat sa simta si el asta?

Ce trebuie sa inteleaga copilul si cu ce ramane el dupa fiecare poveste de genul asta?

Copilul se iubeste si cand esti fericit, dar si cand te trezesti cu fata la cearceaf. Il asculti, il intelegi, il accepti, il inveti si cand ti-e bine si cand nu iti este. Nu il lasa sa simta sau sa creada ca el conteaza numai in jumatati de masura. Nu il face sa stea timid in juru-ti, suficient de aproape incat sa stie cand esti in toane bune, dar suficient de departe incat sa nu te deranjeze.

Doare tare cand un copil se simte respins de oamenii lui. Doare cand simte ca e iubit numai in anumite momente, ca i se ofera atentie in anumite conditii.

Da, nu poti fi mereu cu zambetul intins pe buze, nu ai mereu starea necesara pentru a te juca, pentru a explica de zeci de ori de ce una sau alta. Insa astea nu sunt scuze pentru a nu iubi copilul, pentru a-l da la o parte, pentru a-l face sa se simta invizibil. Explica-i, chiar daca inca nu intelege. Fa-ti un obicei din a-i explica de ce nu poti sa te joci mereu, sa fii 100 % atent la ce spune sau ce face, 24 de ore din 24, dar lasa-l sa simta ca il iubesti, spune-i-o.

Iar restul, cei care simt iubire cu portia si vad in copil numai o modalitate de a se distra, ca si cand cel mic ar fi o marioneta obligata sa le schimbe starea de spirit, restul… probabil oamenii astia nu vor intelge niciodata nimic, oricat le-ai explica. Restul nu merita.

Sursa foto: Pexels (Matheus Bertelli)

Ți-au rămas mici brațele mele, copilaș

De mame cine are grija?

Doamne, cat de frumoasa era aseara fata pe care mama ei nu a vrut-o

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *