Port toamna in mine
de 28 de ani
de cand am respirat-o prima data.
Sunt un copil al toamnei
si uneori cred ca am fost
sau inca sunt
insasi toamna.
Am fost pe rand copacul cu frunze ruginii,
dezgolit de timp si de vant,
am fost soarele ca portocala
ce-ncalzea prea timid, prea putin,
oameni si pamant.
Am fost pasarea care-a ales sa plece
ca mai apoi sa se intoarca alta, altfel,
am fost apusul un pic mai rece,
am fost dorul de zile frumoase.
Am simtit toamna in vene
cu ale sale culori,
frumoasa, chiar daca mai rece sub soare
si stele.
Mi-au fosnit frunzele sub talpi
sau le-am curpins cu ochii
intr-o imbratisare,
le-am ascuns bine intr-un colt de suflet
ca sunt frumoase tare.
Tot toamna era
cand am adus viata pe lume,
cand am descoperit ca oamenii pot face magie,
pentru ca ce alt cuvant mai poate descrie
viata care a crescut in tine,
puiul de om pe care l-ai vazut prima data
cu emotie si multa iubire,
bucata din tine rupta?
Sursa foto: Pexels (Public Domain Pictures)
