S-a tăiat cordonul care ne lega corpurile,
dar de cel care ne leagă sufletele
nu se poate atinge nimeni, niciodată.
Îți sunt aproape la bine și la greu, copile,
dincolo de orice limită,
dincolo de rațiune,
dincolo de univers,
dincolo de întreaga lume.
Avem sufletele prinse bine unul de altul,
așa cum ne sunt și mâinile,
și inimile,
și gândurile,
și poveștile.
S-a tăiat cordonul ce țe-a ținut zile și nopți
sub aceeași piele,
până ți-a devenit prea mică,
până am fost pregătite
să ne-ntâlnim în lumea asta,
în viața asta,
în povestea asta.
S-a tăiat cordonul și-am plâns
de iubire,
de bucurie,
de frică,
de ușurare,
de cât de mică mi-ai părut,
de cât de perfectă te-am văzut,
de cât de rotundă mi s-a părut clipa aia,
prima,
cu primul plânset,
cu prima privire spre tine,
cu prima atingere a pielii tale,
cu prima picătură de lapte
venită din pieptul meu,
din sufletul meu,
din tot ce sunt eu.
S-a tăiat cordonul, dar tot una lângă cealaltă am rămas,
suflet lângă suflet,
și binecuvântare mai mare
nu cred că există pe lumea asta
sau dincolo de ea.
Foto: Pexels (Daria Obymaha)
