Veneam cu puiul de om de la grădiniță și, la un moment dat, când am traversat, l-am auzit pe bărbatul din mașina care aștepta ca noi să trecem spunând niște lucruri urâte. A fost foarte nepoliticos, ca să spun doar atât. Nu-mi venea să cred că urechile îmi auzeau așa cuvinte. Și, totuși, îmi venea să cred. De ce? Pentru că omul respectiv, probabil plin-ochi de frustrări, probleme, traume, poate, un om care nu era bine cu el, a simțit nevoia să își verse toate chestiile astea asupra unui om care nu i-a făcut niciodată nimic, doar se afla în fața lui și, poate, îl reținea câteva secunde, făcându-l să oprească în fața trecerii de pietoni.
Mi-au trecut prin cap câteva moduri prin care i-aș fi putut răspunde cu aceeași monedă, dar am lăsat-o baltă. De ce? Pentru că cel mai mult îmi sare muștarul dacă puiul de om aude mizeriile care ni/mi/i se spun. Atunci răspund și nu mereu cu diplomație. De data asta copilul își vedea de ale sale, deci am lăsat totul baltă.
Umblă printre noi mulți oameni care nu știu ce este respectul, ce este compasiunea, ce este bunul simț. Și, sinceră să fiu, am încetat să mai cred, că mai sper că se vor schimba lucrurile în cazul multora dintre ei. Am ales să îi ignor pentru că nu merită timpul, atenția mea sau să scot flăcări pe nas din cauza lor. Nu reușesc mereu să fac asta, dar exersez și parcă-mi iese.
Mi-ar fi fost ușor să răspund cu răutate unei răutăți. Cu nesimțire lipsei de bun simț. Și eu am problemele, grijile, traumele, fricile mele, dar eu nu vreau să fiu ca omul acela. Știam că dacă aș reacționa, mi-ar părea rău ulterior. Așa că mi-am văzut de ale mele, mi-am continuat discuția cu puiul de om și l-am lăsat să fiarbă în propriile probleme pentru care nu eram eu vinovată și nu meritam eu să îmi spună ce mi-a spus.
Da, cred că uneori e mai ușor să faci rău decât bine. Se pare că e mai ușor să spui un lucru urât și să strici ziua unui om, poate să-l faci să plângă, poate să pui sare pe vreo rană pe care tu nu o vezi, dar omul acela o are și-l doare tare, decât să taci, pentru că și tăcând faci un bine prin simplu fapt că nu arunci niște vorbe unui om necunoscut, care nu ți-a făcut niciodată nimic, dar pe care îl pot ustura până-n suflet cuvintele tale pline de venin.
Iar înainte de întâmplarea asta, am asistat la o poveste similară în trafic. Un bărbat și o femeie, ambii la volan. Nu știu exact ce s-a întâmplat, dar știu că au evitat la mustață să își lovească mașinile. Bărbatul, nervos, în loc să-și vadă de drum, a ieșit din mașină, a făcut femeia cu ou și cu oțet, ea a decis să nu-i răspundă la fel, dar Doamne, se citea pe fața ei cât de tare au durut-o și au enervat-o cuvintele acelui bărbat, care a fost foarte nepoliticos cu ea și i-a spus lucruri pe care nimeni nu și-ar dori să le audă.
Foto: Pexels (Oleksandr Pidvalnyi)
