Credeam că sunt singura mamă care simte nevoia să fie și numai ea cu ea. Mi-era teamă că asta mă face o mamă rea. Apoi am înțeles că toate mamele simt asta și toate mamele au nevoie să fie și singure când și când, să fie cu ele și pentru ele. Și e firesc să fie așa.
Credeam că sunt singura mamă care intră în panică atunci când copilul face febră pentru pima dată sau pentru a zecea oară. Adevărul este că deși știi că e normal să facă și febră, că așa își întărește imunitatea, că toți copiii trec prin asta, tot te strânge inima și ți-e teamă. E firesc să-ți fie teamă pentru copilul tău. Tuturor mamelor le este. Și teama asta te poate face să suni pediatrul de zece ori în două zile până înveți să o lași mai moale. Nu ești singura care a făcut asta, mamă.
Credeam că sunt singura mamă care nu calcă hainele copilului după ce le spală. Mă simțeam o mamă cam nasoală fiindcă nu făceam un lucru care mi-ar fi mâncat din puținul timp pe care îl avea liber în fiecare zi. Apoi am aflat că nu toate mamele calcă hainele copiilor lor, iar asta nu ne face mai puțin mame.
Credeam că sunt singura mamă care se simte vinovată când își lasă copilul la grădiniță, mai ales în primele zile. Apoi mi s-a spus că li se întâmplă și altora și că e normal.
Credeam că sunt singura mamă care își lasă copilul să deseneze pe pereți și mă întrebam dacă nu cumva ar fi fost mai bine să îi spun NU. Am aflat după aceea că și alți părinți îi lasă pe copii să desenze pe pereți (bine, poate ei descoperă operele de artă înainte de a avea ocazia să spună NU. Noi, spre exemplu, am văzut ce face și nu i-am spus NU, dar știe că acela este singurul perete pe care își poate exersa talentele de pictor poate în devenire). Asta nu te face mai puțin părinte sau un părinte care nu știe să impună limite. Dar adevărul este că fiecare familie are limitele și NU-urile sale.
Credeam că sunt singura mamă care îi dă paste copilului din nou. Fiindcă e mai ușor așa. Fiindcă nu a fost timp pentru o supă delicioasă și hrănitoare. Credeam că asta mă face o mamă mai puțin bună. Adevărul este că și alte mame se găsesc în situația asta. Și nu sunt mame rele. Întrebați-i pe copiii care mănâncă pastele alea cu brânză cu poftă și cred că mama lor este cea mai cool din univers fiindcă le-a făcut paste, nu broccoli din nou. Ei știu că și pastele alea au fost făcute cu aceeași iubire cu care este făcută orice mâncare de mama lor.
Credeam că sunt singura mamă care se simte singură uneori. Adevărul este că și alte mame se simt la fel.
Credeam că sunt singura mamă care nu știe ce să spună sau ce să facă în unele situații. Dar, mame dragi, acum știu că nu sunt singura care trece prin asta.
Toate suntem mame. Nu suntem perfecte. Toate trecem prin anumite lucruri care ne fac să ne simțim mai puțin mame, să avem senzația că greșim, că alte mame sunt mai bune decât noi și mai au atât de puțin până ating perfecțiunea. Tuturor ne e greu. Nu putem face totul și nu putem ști totul. Tuturor ni se întâmplă să fim așa și pe dincolo, să simțim asta și asta și aia.
Nu ești singură, mamă dragă în experiența asta, chiar dacă pare așa uneori. Poate că unora poate le este teamă să recunoască faptul că și lor li s-a întâmplat sau li se întâmplă.
Foto: Pexels (Gustavo Fring)
