Crești

Copilul meu iubit,

Sunt nopți în care adorm înaintea ta. Sunt nopți în care imediat ce adormi plec de lângă tine ca să pot lucra. Dar sunt și nopți, multe, în care oricât de obosită aș fi, prefer să las somnul să aștepte și să te privesc, așa cum cred că orice mamă își privește minute în șir copilul care doarme lângă pieptul ei.

E liniște și îți aud respirația. Dacă te curpind în brațe, îți simt pe piele bătăile inimii. Te privesc și mi se cam pune un nod în gât. Sau mă emoționez atât de tare încât simt lacrimi calde rostogolindu-se pe obraji. Sau zâmbesc. E un zâmbet larg, aproape agățat de urechi. E un zâmbet care vine direct din sufletul meu de mamă. E un zâmbet senin, sincer, cu multă liniște și iubire prinse de el.

Crești, copilul meu. Crești și e o onoare să îți fiu alături, la fiecare pas, în orice ceas. E greu uneori, recunosc, dar ce e ușor în viață? Crești frumos, crești lângă noi, crești cu iubire, crești învățând și învățându-ne.

Îți privesc trăsăturile feței și am senzația că nu te-am mai văzut de mult timp. Observ cât de mult te-ai schimbat, cum bebelușul pe care-l purtam în brațe cu trei ani în urmă, acum a devenit un copil independent, năzdrăvan, curios, ambițios, vorbăreț, inteligent, minunat. Gura ta mică, ce cândva zâmbea știrb, acum dezvăluie dinți mici, ca nișe perle, și vorbește mult, frumos, amuzant. Capul care cândva era aproape chel, cu câteva fire de păr moale, e acoperit acum de un păr lung, cu bucle pe care le admirăm și le fotografiem mereu, un păr de culoarea mierii, pe care îmi place să îl pieptăn, să îl împletesc. Momentele alea mi se par așa frumoase în simplitatea lor, o experiență pe care îmi place că o trăim împreună, o experință așa cum o mamă și o fiică o pot trăi. Mânuțele tale, care cândva îmi cercetau fața, părul, ca să ne cunoaștem mai bine, acum sunt îndemânatice, harnice, hotărâte, puternice, dar încă suficient de mici încât să îmi încapă în palmă, încât să mă caute noaptea.

Crești, copilul meu, și mă bucur tare că am șansa să fiu lângă tine. Poate nu mă descurc mereu prea grozav, poate nu știu mereu ce să fac, poate mă simt copleșită uneori, dar știu că nu mi-aș dori să fiu în altă parte decât lângă tine, de mână cu tine, cu tine în brațe, privindu-te crescând, crescându-te, fiindu-ți mamă așa cum știu și cum pot eu mai bine, iubindu-te mai mult decât pot exprima prin cuvinte.

Cu toată iubirea care poate să-mi încapă în inimă,

mama

Sursa foto: Unsplash (Kelly Sikkema)