Copiii. Puii tai de om, minunile pe care le iubesti mai mult decat ti-ai fi imaginat. Fiintele mici care iti cresc in pantec timp de noua luni. La inceput ti-e greata, apoi trece si incepi sa devii atat de mare, incat sa nu iti mai vezi degetele de la picioare. Si incepe sa ti se faca dor de ele. Si de posibilitatea de a dormi pe burta. Si de multe alte lucruri. Sigur, totul merita. Dar cu cine seamana copilul?
Cu cine seamana copilul?
Nu mica iti e surpriza cand vezi ca cel mic nu-ti seamana deloc. Cel putin, nu fizic. Clar nu este o varianta a ta in miniatura asa cum iti imaginai, poate, ca se va intampla. In schimb, e copia fidela a bunicilor. Si a strabunicilor. De la tine, mama, mosteneste alte trasaturi.
In cazul nostru, treaba sta in felul urmator. Maria seamana mult cu bunica din partea tatalui. Copie la indigo. Toti spun asta. Si la fel de bine ii seamana si mamei mamei tatalui ei. Daca o vezi pe bunica Mariei sau chiar pe strabunica, ambele din partea tatalui si ai in fata cativa copii carora trebuie sa le ghicesti rudele, nu-ti va fi deloc greu sa identifici asemanarile.
De la mama mea si de la mama mamei mele a mostenit ochii albastri. Un albastru clar, luminos. Nimeni pana la Maria mea nu a mai primit mostenire culoarea asta. Copiii bunicii mele (cu exceptia mamei) si copiii copiilor ei au ochii caprui.
Seamana si cu tatal ei un pic care la randul lui seamana cu mama lui, deci tot la bunica se ajunge. Deci, cum spuneam, tu ii cresti in burta care-ti devine balon, tu ii nasti si ei nu-ti seamana deloc. Fizic cel putin. Partea buna e ca a luat copilul de la fiecare trasaturile care o definesc si care o fac atat de speciala. Si frumoasa. Pentru ca, nu-i asa, toti parintii isi vad copiii ca fiind frumosi. Si chiar sunt.
Acum sa vedem ce a luat copilul si de la mine. Spre ghinionul tatalui ei, si Maria se enerveaza foarte repede. Ca cea care a adus-o pe lume. Cand nu-i convine ceva, se vede imediat. Uneori se supara fara un motiv evident. Exact ca ma-sa. Sigur ca motivul e real si important pentru amandoua, numai ca trebuie descoperit. Deci, bafta tati!
De asemenea, se pare ca-i plac cartile. Si mie-mi plac. Mie ca sa le citesc, ei ca sa le dea palme sau sa le rupa momentan.
Ii place si sa scrie. Pana acum a scris numai pe tablita ei magnetica, dar si pe cearceaful de la tara, cand a prins un pix. Sa vedem cand urmeaza peretii.
Ramane ca pe parcurs sa descoperim mai multe trasaturi si sa vedem de la cine ar fi mostenite. Sigur, are si vor aparea si alte trasaturi numai ale ei, dar acum am scris numai despre cele mostenite.
Micutii vostri cu cine seamana?
Sursa foto: Pexels (Natalie)