Nu știu cum e să-ți simți inima bătând aproape de cea a părinților tăi, prinși toți într-o îmbrățișare care să îți dea senzația că nu mai există timp, spațiu, noapte sau zi, frig sau cald, lună, stele sau soare, ci numai voi trei pentru totdeauna. Nu știu cum este să fii luat în brațe de mama sau de tata după jumătate de zi sau jumătate de săptămână în care ochii de copil și ochii de părinte nu s-au văzut. Am acceptat asta, am făcut pace cu tot ce n-am trăit în relația cu părinții. Atât s-a putut.
Acum, când sunt părinte, văd și simt bucuria puiului de om când e cu mami și cu tati. Noi, oamenii mari, mergem cu brațele deschise, gata să cuprindă tot ce avem mai sfânt pe lume: copilul care aleargă cu dor, iubire și bucurie spre noi. Ne îmbrățișăm, ne ținem bine unul de altul, și din îmbrățișarea aia plină, caldă și liniștitoare, se aude chicotind copilul nostru bun. Chiar dacă nu spune de fiecare dată cât de bine îi este în acele momente ale noastre în care ne îmbrățișăm și, după cum glumim, parcă facem un sandviș, știm și simțim că îi bucură sufletul acele clipe. Și, Dumnezeule, cât de mult și de luminos zâmbesc și sufletele noastre de adulți! Nu am trăit bucurie mai mare și iubire mai puternică decât lângă omul mic și omul mare, în familia noastră.
Ieri, după câteva zile în care nu s-au văzut omul mic și omul mare, pentru că unul e la București la lucru, iar noi două la țară, revederea a fost încărcată de emoție. Imediat ce s-au văzut, s-au îmbrățișat strâns, puiul de om ținându-se bine de tati, să se asigure parcă de faptul că el e acolo și că o ține bine de tot în brațe. I-a luat mâna în mâna sa mică și zâmbind i-a pupat-o. Tot drumul spre casă a avut un zâmbet ca un soare între obrajii mici, care între timp s-au murdărit și de înghețată cu vanilie.
Seara, după ce limbile ceasului adormit au trecut de ora 10, noi ne jucam pe afară de-a v-ați ascunselea. Râdeam. Ne era bine. Ne bucuram că suntem, că ne-a fost dat să ne întâlnim în lumea asta, să ne iubim, să creștem împreună, pentru că da, consider că și noi creștem odată cu puiul de om. Greierii își cântau baladele, vântul legăna ușor frunzele pomilor și ne răcorea după o altă zi călduroasă.
Cât de bine e când ești cu mami și cu tati! Cât de bine e lângă copilul tău!
Foto: Pexels (Ingo Joseph)
