Ne-am urcat in masina si am plecat spre domnul tati, care a stat 4 zile fara noi. Si noi fara el. Cu un ochi plangeam si cu unul radeam. As fi vrut sa stau, dar voiam sa si plec la el.
Am plecat… Cu un bagaj plin de amintiri. Cu toate plimbarile facute in linistea si calmul padurii, cu campul infinit imbracat in verdele graului si cu pete rosiatice de mac, cu gandul la animalele si la pasarile pe care puiul de om le-a descoperit si cu care s-a imprietenit in ultima perioada.
Am plecat cu amintirea mirosului painii calde, aburinde, proaspat scoata din cuptor, framantata de mainile bunicii ce au framatat zeci, sute, poate chiar mii de paini in cei optzeci de ani de existenta. Am plecat cu povestile ei agatate de mine, povesti despre o lume indepartata, spre care priveste cu nostalgie, cu luciditate, uneori cu dor, alteori cu regret, cu durere si fericire.
Am plecat cu toate momentele in care am ras bine de tot, cu amintirea sedintelor foto de la poalele padurii, cu ziua in care am ras cand am luat dupa noi oglinda sifonierului pentru a face fotografii in padure.
Am plecat cu parfumul salcamului inflorit, cu amintirea florilor de soc culese impreuna cu puiul de om si cu tataie in ultima zi acolo. Am pwlcat cu toate rasetele puiului de om adunate in cosul pieptului, cu bucuria ei nemarginita la vederea cainelui mai mare decat ea, cu care se juca fara teama, ca si cand ar fi fost cele mai bune prietene si s-ar fi cunoscut de cand lumea.
Am plecat cu mirosul ploii in nari si cu muzica ei cantata pe acoperisul de care se izbea cu putere. Am plecat cu imbratisarile puiului meu si cu momentele noastre duioase si frumoase, cu orele in care am fost numai noi doua peste tot.
Am plecat cu promisiunea ca vom reveni curand si cu fiinta toata plina. De toate amintirile, de liniste, de bine. Am plecat dorindu-mi sa mai stam acolo, stiind cat de bine ii face puiului de om viata la tara. Dar am plecat si cu bucurie stiind ca o sa ne vedem cu domnul tati de care ne era tare dor. Ne asteptata nerabdator, zambitor, emotionat. Ne astepta la poarta, in ploaie, cu umbrela deschisa. Si noi il asteptam pe el in bratele noastre, sa il stim dormind langa noi.
Foto: Arhiva personala


Foarte frumos . Familiar, in mare parte. 😊 🌸🌺🏵