Esti viitor parinte sau mama ori tata la inceput de drum si te intrebi cum este sa ai un copil de 2 ani? Pai luati loc pentru ca urmeaza sa explic.
Deci, cum este sa ai un copil de 2 ani?
Puiul meu va implini in curand 2 ani si pot sa va spun ca perioada aceasta a fost una dintre cele mai frumoase si mai magice din viata mea. Sigur ca au fost si momente dificile, insa sunt trecatoare si le depasesti cumva. Am inceput cu partile bune, frumoase, minunate, la modul general, ca sa nu va puna parul pe moate ceea ce urmeaza.
Sa ai un copil de 2 ani inseamna uneori sa explici de ce nu e in regula sa linga talpa papucilor, de ce nu trebuie sa alerge prin pat fara a fi atent, bineinteles, la faptul ca ajunge pe marginea lui. Inseamna sa explici cum trebuie sa sufle nasul, de ce e important sa ii schimbi scutecul si astfel sa ii intrerupi activitatile preferate, de ce nu e ok sa alerge in fundul gol prin casa in conditiile in care inca nu a invatat sa isi faca nevoile la olita. Inseamna sa explici de ce nu e in regula sa te loveasca atunci cand nu il lasi sa alerge prin lacuri cand afara e frig, de ce nu se pune telefonul in frigider si multe altele. Si e ca si cum le-ai explica peretilor toate lucrurile astea. Bine, nu chiar asa fiindca eu cred ca sunt sanse mai mari ca peretii sa te asculte, sa te inteleaga.
Sa ai un copil de 2 ani inseamna in unele zile sa-ti stea inima pe loc de cateva ori pe minut. Ori pentru ca te trezesti cu peretii desenati si stii ca s-a intamplat asta cand copilul era prea cuminte, iar tu ai profitat de liniste ca sa-ti mai relaxezi neuronii un pic, doar un minut, stiind unde este copilul, vazand o parte din el, stiind ca e intr-un loc sigur, langa perete. Dar nu stii tu ce facea el in linistea aia si ca ai tai neuroni relaxati vor lesina imediat ce vei vedea peretii desenati. Ori pentru ca vezi ca oricat de mult ai fi langa el, tot nu poti sa il prinzi mereu cand cade si pana iti dai seama ca nu a patiti nimic, iti cam sta inima in loc. Si la fel si mintea. Sau cand prinzi copilul fix inainte de a cadea urat tare. Si dupa ce trece socul te feliciti ca ai fost pe faza.
Sa ai un copil de 2 ani inseamna sa fii foarte atent la ceea ce faci pentru ca imita tot, orice. Si asta e doar inceputul. Stai sa vezi cum va fi cand va incepe sa repete ce spui. Acum e doar incalzirea, caci ce urmeaza e… de poveste.
Sa ai un copil de 2 ani inseamna sa stii cine e “seful” casei. Ai crede ca voi, adultii, sunteti cei care luati decizii, care impuneti limite, dar iti dai seama ca nu e mereu asa si uneori mai faci cate un compromis pentru linistea ta, a copilului si a vecinilor. Bineinteles ca faci asta atata vreme cat copilul nu e in pericol si nu primeste un mesaj eronat legat de reguli si limite.
Sa ai un copil de 2 ani e ca si cand ai face sport. Uneori extrem. In fiecare zi, cateva ore pe zi. Pentru ca nu poti sta linistit pe scaun sa iti bei cafeaua ori sa mesteci mancarea fiindca sunt cazuri in care chiar e necesar sa te tii dupa fundul imbracat in scutec al copilului.
Sa ai un copil de 2 ani inseamna sa faci un anumit lucru din nou si din nou si din nou si din nou si din nou si… din nou. Pentru ca il amuza pe copil, pentru ca iti cere sa il faci si normal ca te supui cerintelor. Doar vrei sa iti vezi copilul fericit, nu?
Sa ai un copil de 2 ani e ca si cand ai avea un adolescent in miniatura. Exersezi pentru acel moment. Spre exemplu, puiului meu ii place sa se inchida in camera. Sigur ca se joaca, dar modul in care face asta e probabil ca al unui adolescent: pentru ca nu poate inchide usa usor, o tranteste de-ti sta mintea in loc pentru o secunda. Si nu iti da voie sa intri, iar asta i se pare extrem de amuzant, asa incat intri in joc si ajungeti sa radeti impreuna.
Sa ai un copil de 2 ani este, dincolo de orice, tare frumos. E o perioada dificila, da, si ai nevoie de multa rabdare in unele momente, dar e si frumos. Sa vezi cum vine la tine ca sa ii dai un pupic pe care il cere in cel mai dulce mod posibil. Sa te imbratiseze, sa adoarma tinandu-te de mana, sa faca lucruri amuzante si la care nu te-ai fi gandit vreodata, sa inceapa sa vorbeasca mai mult si tu sa stii ca vocea aceea e ca o melodie, e cel mai frumos cantec pe care l-ai auzit vreodata. Sa te amuze cand incalta adidasii tatalui, sa te induioseze cand vine sa te iubeasca, sa te topeasca atunci cand te priveste in ochi. Da, sunt multe momente frumoase care cantaresc mult mai mult decat cele mai grele.
Sursa foto: Pexels (Filipe Leme)