Nu ne amintim cum a fost cand am venit pe lume, cum am fost noi bebelusi. Cu totii am trecut prin asta, toti am fost la un moment dat pui de om. Uitandu-ma ieri la puiul meu, auzind-o cum plangea din cauza dintisorului care urmeaza sa iasa, ma tot intrebam cum o fi sa fii bebelus. Esti in centrul atentiei, esti iubit, esti universul tuturor si asa mai departe. Insa sunt si alte lucruri la care ma tot gandesc.
Cum e sa fii bebelus?
Cred ca uneori poate fi frustrant. Ai un disconfort sau vrei ceva, iar oamenii mari de langa tine nu reusesc sa isi dea seama (nu imediat, poate) ce iti trebuie sau ce te supara. Poate iti e foame, iar ei stiu ca abia ai mancat si nu prea ai cum sa ceri iar lapticul ala bun care-ti place atat de mult. Sau, cum am vazut pe Facebook cu ceva vreme in urma, pe tine te mananca piciorul si ei te indoapa cu lapte. Poate vrei sa fii lasat in pace, in lumea ta de bebelus, nu pupacit si imbratisat si rasfatat in fiecare secunda, desi iti place cand se intampla asta.
Poate nu vrei sa vezi mereu multi oameni holbandu-se la tine si minunandu-se de cat de dulce esti. Bine, e super sa fii in centrul atentiei si rasfatat, dar ai si tu nevoie de intimitate, de odihna. Oh, ce sa inteleaga oamenii astia mari?
Depinzi mult de ceilalti, nu te poti descurca singur. Ai nevoie de cineva care sa te linisteasca atunci cand ceva nu e in regula. Cauti bratele mamei, imbratisarea ei linistitoare, bataile inimii care iti sunt atat de cunoscute. Si da, langa mama ta e mai bine. Dar uneori nici macar ea nu iti poate lua (desi si-ar dori asta cel mai mult) disonfortul.
Simt ca mi se rupe inima cand o aud plangand, tipand chiar. Ultimele zile au fost destul de grele si pentru ea, si pentru noi. Dintisorii incep sa apara, unul cate unul. Unii sunt mai harnici, altii mai lenesi, ies greu si e un proces dureros care se lasa cu multe tipete, somn intrerupt, agitatie. Si nu prea ai ce sa faci pentru copil, decat sa il tii in brate, sa ii vorbesti, sa ii spui ca va trece si asta si sa folosesti poate un gel special, sa ii faci un masaj in zona cu probleme in speranta ca, poate, ajuti cumva.
Alegem noi hainele pe care le poarta si imi imaginez cum isi spun ei, micutii, ca nu asta vor sa poarte, le place mai mult o anumita bluza sau o anumita culoare. Dar ce sa stim noi despre preferintele bebelusilor?
Le dam mancare special facuta pentru ei, uneori poate fara gust, iar ei o accepta asa, pentru ca e ceva nou. Asta pana la un punct, cand incep ei sa testeze si alte mancaruri si incep sa dezvolte anumite preferinte pentru unele alimente. Accepta ei ce accepta morcovul fiert si pastranacul, dar pana la un anumit punct.
Cred ca e si obositor uneori sa fii bebelus. Atatea perechi de ochi indreptate spre tine, care asteapta in fiecare secunda sa faci ceva ca sa inceapa sa se minuneze. Dar cate lucruri noi poate face o mana de om intr-o zi?
Cum descopera oamenii mari ca ai inceput sa razi in hohote, incep sa recurga la tot felul de metode ca sa te auda razand. Iar si iar, de parca ai fi o fabrica de rasate. Ei nu stiu ca ai si alte treburi bebelusesti de care trebuie sa te ocupi? Apoi se intreaba de ce nu dormi cand vine ora de somn. Pai daca te-au tinut ocupat, normal ca nu ai avut timp pentru alte lucruri si trebuie sa iti rupi din programul de sommn ca sa bifezi si alte activitati de pe lista.
Si de ce nu inteleg oamenii mari ca daca tie iti place sa ii tragi de par, nu ar trebui sa iti ia aceasta bucurie? Spun ca ii doare, incearca sa te tina departe de podoaba lor capilara si nu intelegi de ce. Tie atat de mult iti place sa te joci cu parul lor…
Oh, si pozle. Atat de multe poze! Fara blitz, desigur. Si mai sunt si fimuletele. Bine, Mariei ii place mult sa fie pozata. In fata camerei are o atitudine de model. Pana acum a colaborat tare bine cu fotograful de la botez, dar si cu cel de la sedinta foto de Paste.
Sursa foto: Pexels
Primele analize ale bebelusului
Cum e sa pleci undeva cu bebe. Iata ce contine bagajul copilului
