Cum se face o prajitura buna? Cu dragoste si cu rabdare, desigur. Si urmand mai multi pasi, bineinteles. Si, ca sa nu va tin in suspans, o sa las mai jos instructiunile. Spor la gatit, mamici si viitoare mamici, tatici si viitori tatici, bunici etc.
Atentie! Reteta este prezentata de catre o persoana care abia recent a inceput sa invete sa gateasca si a descoperit cateva dintre secretele gastronimiei. Voi decideti daca aveti sau nu curajul sa ii incercati retetele sau macar sa i le cereti.
Cum se face o prajitura buna. Pasi de urmat
1. Iti amintesti ca ai niste fructe in frigider, luate de la piata cu cateva zile in urma. Voiai sa le mananci la micul dejun, dar de fiecare data ai avut alt meniu. Ar fi cazul sa le pui intr-o prajitura inainte sa se strice.
2. Cauti pe internet retete si ajungi la concluzia ca ori nu ai toate ingredientele din retetele respective, ori sunt prea complicate, asa ca le mai simplifici tu. Mai schimbi si ingredientele un pic.
3. Ca niciodata, esti plina de oprimism. Ceva, ceva tot o iesi. Comestibil sa fie, in rest altceva nu conteaza.
4. Iei langa tine una bucata copil si una bucata sot. Nu ca sa-ti faca statuie pentru ca gatesti, ci din alte motive, pe care le vei vedea in puctele ce urmeaza.
5. Cu ingredientele si oamenii langa tine, te apuci de treaba. Iei un recipient, de preferat unul mare. Fiind prima incercare, e posibil sa iasa compozitia ori prea lichida, ori prea groasa si pana o vei face cat de cat ok, o sa mai torni lapte, faina, lapte, faina si tot asa. Sa fii sigura ca incap undeva, ia recipientul mare! E recomandat sa ai grija, totusi, sa nu il umpli, pentru ca altfel probabil ti se va umple tot cuptorul cu prajitura cand va creste compozitia.
6. Totul pregatit, deci sa amestecam ingredientele. Reteta spune ca albusurile se pregatesc nu stiu cum, galbenusurile in alt mod, se adauga nu stiu cate linguri de faina si nu stiu cati mililitri de lapte. Complicat, nu ai rabdare. Asa ca treci peste albusul si galbenusul batute, mixate, amestecate cu nu stiu ce si amesteci toate ingredientele in recipient, fara sa te complici prea mult. Tre’ sa iasa ceva, nu? Plus ca nu esti la vreun concurs unde sa iti etalezi talentul de bucatar, plus ca e prima incercare…
7. Se amesteca ingredientele. Se formeaza cocoloase, incerci sa nu te enervezi, dar iti exprimi dorinta de a arunca totul. Aici intervine domnul tati, care te roaga sa te linistesti si iti ia din mana amortita telul ca sa repare compozitia. Si o face. Intre timp, tu iti privesti puiul de om si buna dispozitie iti revine.
8. Compozitia e gata, pornesti cuptorul, il lasi sa se incalzeaca, timp in care torni in tava de copt compozitia. Nu ai rabdare sa astepti sa ajunga cuptorul la 180 de grade, asa ca il deschizi si bagi in burta lui patratoasa tava. Fructele le vei pune peste cateva minute, ca sa fii sigura ca nu intra de tot in compozitie, ci raman cat de cat la suprafata.
9. Speli vasele si speli si speli si iar speli. Speli fructele, le tai si apoi scoti tava ca sa adaugi restul ingredientelor. Siiiiiii… Surpriza. Prajitura ta e suficient de coapta deja incat sa iti dea emotii ca fructele vor sta pe crusta deja formata. Din fericire reusesti sa le adaugi la timp totusi, asa ca e evitata criza de nervi si cea culinara. Vor arata bine la final, deasupra prajiturii. Simti asta.
10. Nu stii cat trebuie sa lasi prajitura in cuptor. Intre timp iti faci de lucru, o mai verifici, o mai verifica si domnul tati, pana ajungeti amandoi la concluzia ca daca o mai lasati un pic, o sa se innegreasca pe deasupra. Criza e din nou evitata, prajitura e scoasa la momentul potrivt de la cuptor.
Astepti sa se raceasca si abia astepti sa o gusti.
Pofta buna!
P.S. A fost gustoasa, comestibila si dupa mai multe ore de cand am consumat-o, pot sa spun ca nu am observat nicio schimbare la noi. Deci am scapat cu bine. Interiorul prajiturii a iesit de parca am fi pus budinca in el sau ceva de genul, nu a iesit pufos ca o paine, dar a fost ok. Probabil compozitia facuta de mine dupa cum m-a taiat neuronu’, asa trebuia sa iasa. Coapta era, pe cuvant!
Daca vreti reteta, ma anuntati si o postez. Evident, fara cantitati, fara timp de coacere sau alte detalii importante pe care eu le-am ignorat. Practic, reteta mea este o lista de ingrediente.
Sursa foto: Pexels (Andrea Piacquadio)
Copilul se iubeste mereu, nu numai cand ai chef sau timp sau starea necesara
