Ma intreb de ce simtim nevoia sa ne justificam alegerile pe care le facem in calitate de parinti. Pentru a ne convinge pe noi ca suntem mame/tati bune/buni, ca nu am dat gres sau pentru a-i convinge pe ceilalti de lucrul asta? Numai ca, daca noi stim ce fel de parinti suntem, daca ne asumam ceea ce facem, de ce am mai avea nevoie sa le dam explicatii altora?
Cum stii ca esti o mama buna?
M-am trezit uneori oferind explicatii pentru ceea ce faceam sau decideam ca mama. Cred ca faceam asta pentru mine, ca sa-mi confirm ca era ok, nu dadusem gres. Da, recunosc, mi-e teama in unele momente ca nu sunt o mama buna. Ca poate era mai bine daca faceam un lucru altfel, sau in alt moment. Si am nevoie de un pic de timp ca sa-mi aduc aminte ca perfecta nu am cum sa fiu. Stiu asta. Si mai am nevoie de un pic de timp sa-mi amintesc un alt lucru important: copilul este singurul care imi poate arata daca sunt sau nu o mama buna, daca fac ceea ce e ok pentru el.
Sigur, acum nu poate spune in cuvinte, dar imi arata. Cand vine seara si isi lipeste spatele de mine ca sa adoarma, cand o ia somnul noaptea, dupa ce se trezeste plangand si imediat ce incep sa ii mangai parul, spatele, piciorusul, se linisteste. Cand imi cauta bratele si nu mai vrea sa plece de acolo, cand imi zambeste, cand rade in hohote in timp ce ne jucam. Cand creste bine, frumos, cand invata lucruri noi, cand gesturile ei ma fac sa inteleg ce vrea. Inseamna ca o cunosc, ca avem o legatura, ca are incredere in mine, ca m-am descurcat bine pana acum. Asa ca de ce sa am nevoie de confirmarea altora ca sunt o mama buna, cand cea mai buna confirmare o am de la copilul meu?
Da, nu facem totul perfect, dar cine face asta? Da, sunt zile in care o migrena te face sa iti doresti sa te ascunzi sub patura, sa pui lumea toata pe modul silentios, sa dormi. Dar nu poti face asta, un copil are nevoie de tine. Asa ca aprinzi televizorul si il lasi sa se uite la desene desi ti-ai jurat ca al tau copil nu va sta in fata ecranului pana la 3 ani. Te face asta o mama mai putin buna? Nu!
Ți-ai propus sa nu-i dai sa manance ceva dulce, nici macar sa guste, pana va implini 7 ani si ce ai facut? La aniversarea de 1 an ai lasat copilul sa guste din tort? Esti o mama mai putin buna? Nu! Il lasi sa guste rar si cu masura, totusi.
Ai scapat din ochi copilul cateva secunde si s-a lovit. Ti se face rau, iti fuge pamantul de sub picioare si te consideri o mama nepotrivita. Dar nu esti. Esti aceeasi mama care ar face orice pentru copilul ei, insa oricat de atenta este, copilul tot gaseste ceva inventiv de facut si ajunge sa isi juleasca nasul.
A racit si poate iti trece prin cap, macar o fractiune de secunda, ideea ca e vina ta. Cumva. Ca trebuia sa-l protejezi mai mult. Dar sunt lucruri care nu tin numai de tine.
Dintr-un motiv sau altul copilul nu doarme in patut, ci in pat cu voi? Poate nu e situația ideala, chiar voiai sa doarma separat, insa voi stiti mai bine de ce si cum. Nu trebuie sa va justificati atata vreme cat simtiti ca este ceea ce trebuie si e ok pentru copil. Si asa exemplele pot continua.
Ideea este ca nu ai nevoie de confirmarea altor parinti ca faci o treaba buna ca mama sau ca tata, ci de cea a copilului tau si nu in ultimul rand, de a ta.
Sursa foto: Pexels (Katie E)
