Vorbeam cu ceva timp in urma cu o mama. Si nu stiu cum am ajuns sa vorbim despre faptul ca si copiii merita respectul parintilor, asa cum cei mici (sau mai mari), la randul lor, ii respecta pe cei care i-au adus pe lume. Ei bine, in momentul in care i-am spus asta, a inceput mama respectiva sa rada. I s-a parut o gluma buna. Ea nu putea concepe asa ceva. Cum adica, parintii sa ii respecte pe copii? I se parea ireal, incredibil, amuzant. Dar copiii merita respect din partea a nostra, a tuturor, mai ales din partea parintilor.
Copiii merita respect din nenumarate motive
Mama aceea ii considera inferiori pe copii. Din punctul de vedere al experientei de viata, al varstei si in general din orice punct de vedere. Degeaba am insistat ca si copiii merita respect. Chiar daca abia au venit pe lume, chiar daca mai au atatea de invatat, chiar daca nu au experienta noastra de viata, varsta noatra, asta nu inseamna ca nu merita respectul nostru, al parintilor si in general al oricui. Puii de om merita respectul nostru din nenumarate motive.
Merita sa fie respectati pentru ca sunt oameni. Chiar daca in miniatura. Respectul nu trebuie sa fie direct proportional cu varsta sau inaltimea.
Cum sa nu ii respecti cand vin in lumea asta, atat de noua pentru ei? Cand se nasc in haosul asta si invata atat de multe lucruri cu o viteza atat de mare? Cand vezi cat de usor se adapteaza aici, in lumea asta? Cum sa nu ii respecti cand vezi cat de puri si de sinceri sunt, cat de buni, de iubitori sunt acesti pui de om?
Ii respectam pentru ca asa simtim, asa este firesc. Pentru ca ii vedem cum incearca din nou si din nou sa faca ceva, pana le iese. Nu renunta asa cum mai fac oamenii mari. Fiindca se ridica dupa ce cad si incep din nou sa alerge. Pentru ca sunt curajosi. Pentru ca ne arata despre ce e viata asta de fapt, ce conteaza cu adevarat pe acest pamant. Sunt ei mici, dar daca suntem atenti la ei, ne invata multe.
Copiii merita respect pentru ca sunt ai nostri. Bucati rupte din noi, mama si tata si lipite atat de frumos incat sa rezulte o asa minune.
Cum sa nu ii respectam cand sunt dovada ca exista si bunatate si iubire pe lumea asta, ca exista miracole? Cum sa nu ii respectam cand ne aduc atata bucurie si implinire? Cand au atat de multe idei care noua probabil nici nu ne-ar trece prin cap? Ca acele idei devin niste pozne e alta poveste, dar oricum, asa idei si imaginatie merita respectul nostru.
Nu vad cum am putea sa le cerem copiilor nostri sa ne respecte, daca noi ii vedem inferiori fata de noi. Da, suntem atat de diferiti ca experienta de viata, ca varsta si multe altele, dar asta nu ii face mai putin demni de respect.
Sursa foto: Pexels (cottonbro)
